Rușinea este un sentiment tăios, dureros, care nu doar că ne apasă, dar ne poate îndepărta de cei dragi. În contextul unui cuplu, rușinea poate deveni o barieră greu de trecut, o povară care umbrește comunicarea și intimitatea. De multe ori, în terapia de cuplu, nu este doar un partener care poartă această povară – rușinea se poate simți în aer, amândoi fiind afectați de ea. Cum putem gestiona această provocare și cum putem transforma rușinea într-o oportunitate de conectare și de trai bun împreună? Terapia IFS (Sisteme Familiale Interne) ne oferă un cadru aparte pentru a explora și înțelege cum rușinea poate fi abordată, aducând lumină asupra Părților noastre interioare și asupra influenței în relațiile noastre.

1. Rușinea nu este o etichetă, ci un proces viu

Pentru început, este important să înțelegem că rușinea nu este un „lucru” pe care îl avem și îl ducem toată viața cu noi, ci un proces în continuă mișcare. Așa cum se spune Toni Herbine-Blank  într-o prezentare din 2016: „Rușinea este un verb, nu o stare constantă. Nu poți simți rușine fără ca acest sentiment să fie activ, să intervină într-un anumit context”. Rușinea se naște și se reaprinde de fiecare dată când suntem expuși unor experiențe dureroase în relațiile noastre – critici, conflicte sau chiar momente de vulnerabilitate de suprafață. Iar în terapia IFS, înțelegem că acest proces implică diverse Părți ale noastre – Părți Exilate, care poartă durerea, dar și Părți Protectoare care încearcă să ne apere.

2. Rușinea și daunele relaționale

Rușinea nu este doar despre „ce am făcut” sau „ce am spus”, ci despre cine suntem noi în esență. Când simțim rușine, întreaga noastră identitate este pusă sub semnul întrebării. Imaginați-vă că rușinea este ca un semnal de alarmă al creierului – activarea sistemului nervos care percepe rușinea ca pe o amenințare majoră la adresa relației. În astfel de momente, răspunsul nostru este instinctiv: luptă, fugă sau îngheț. În terapia IFS, aceste reacții sunt legate de Părțile Protectoare care sunt create pentru a evita durerea intensă a rușinii. Dar, adesea, aceste Părți Protectoare nu știu decât să fie agresive sau să se retragă, tocmai pentru a nu lăsa suferința să iasă la suprafață.

3. Rușinea vs. vinovăția

Unul dintre cele mai importante lucruri de înțeles este diferența dintre rușine și vinovăție. Vinovăția apare atunci când conștientizăm că am făcut ceva greșit și dorim să reparăm acea greșeală. Rușinea, însă, ne face să credem că suntem greșiți în întregul nostru. În terapia IFS, observăm că vinovăția poate duce la o schimbare constructivă, în timp ce rușinea ne izolează și ne face să ne retragem într-un colț întunecat al Sinelui nostru. Rușinea este strâns legată de Părțile Exilate care poartă rănile din trecut – amintiri dureroase care sunt ascunse și blocate pentru a evita ca suferința să devină copleșitoare.

4. Rușinea care modelează relațiile

Când un partener simte rușine, poate deveni defensiv, agresiv sau, dimpotrivă, se poate retrage complet. Aceste reacții afectează profund dinamica cuplului, creând o distanță emoțională imensă. Așa cum se spune în terapia IFS:  „Nu există nicio modalitate prin care să te rușinezi pe tine însuți fără a face acest lucru și altora”. Rușinea afectează nu doar individul care o trăiește, ci întreaga relație. Atunci când un partener se retrage din cauza rușinii, se creează o barieră invizibilă între cei doi, iar conflictul nu mai poate fi rezolvat pe moment. În cadrul terapiei IFS, este crucial ca amândoi partenerii să învețe să își identifice Părțile implicate în rușine. Părțile Protectoare pot duce la distanțare emoțională, în timp ce Părțile Exilate au nevoie de siguranță și de spațiu pentru a se exprima și a începe procesul de regenerare.

5. Cum ne protejăm de rușine

Este normal să ne simțim vulnerabili când suntem expuși rușinii, iar acest lucru poate duce la comportamente de protecție care sunt, de fapt, strategii de apărare: furie, critică, perfecționism sau acuzarea altora. Aceste comportamente nu fac decât să adâncească rușinea, împiedicându-ne să ajungem la o stare de bine autentică. În terapia IFS, aceste reacții sunt adesea ale Părților Protectoare, care încearcă să ne apere de durerea profundă a rușinii. În schimb, trebuie să învățăm să înțelegem aceste Părți și să le integrăm într-un mod mai sănătos, pentru a nu perpetua ciclul de auto-apărare.

6. Cum gestionăm rușinea în terapie

Într-o terapie de cuplu, unul dintre cele mai valoroase instrumente în gestionarea rușinii este compasiunea față de sine. Este important ca fiecare partener să învețe să se privească cu empatie și înțelegere. Așa cum spun mulți terapeuți IFS, „Compasiunea față de sine este antidotul. Ea reglează energiile interioare, oferind alinare rușinii”. În terapia IFS, partenerii sunt încurajați să aprecieze faptul că fiecare dintre noi are Părți Protectoare și Părți Exilate. Trebuie să învățăm să privim cu iubire și compasiune aceste Părți, atât pe cele care poartă durerea rușinii, cât și pe cele care încearcă să ne protejeze.

7. Vindecarea rușinii în relație

Rușinea nu se vindecă singură și nici nu o putem vindeca doar în interiorul nostru. Călătoria cuplurilor este tocmai aceasta: de a putea aduce tot ceea ce sunt în fața partenerului lor și de a se simți în continuare iubiți, acceptați și înțeleși. Vindecarea rușinii se face în relație, prin deschidere și vulnerabilitate. În terapia IFS, acest proces presupune crearea unui spațiu de siguranță internă, unde Părțile Exilate pot fi auzite și validate, iar Părțile Protectoare pot învăța să sprijine conexiunea autentică dintre parteneri.

În concluzie, rușinea nu este o piedică de nedepășit, ci o invitație la transformare. În terapia de cuplu, aceasta poate deveni un punct de plecare pentru o stare de bine, atât pentru fiecare individ în parte, cât și pentru întreaga relație. Terapia IFS ne ajută să înțelegem complexitatea Părților care ne influențează reacțiile și comportamentele, deschizând calea spre o relație mai trainică și mai autentică. Prin recunoașterea procesului rușinii, identificarea Părților Exilate și Protectoare și cultivarea compasiunii și a vulnerabilității, cuplurile pot depăși acest obstacol și pot întări legătura lor, transformând un moment de rușine într-o oportunitate de creștere.

Pentru explorarea mecanismelor de protecție care pot bloca sau atenua emoțiile mai puțin plăcute, îți recomand practicarea meditației Tristețe: