Dezvoltata initial de catre Richard Schwartz, IFS (Internal Family Systems) sau Sistemele Familiale Interne reprezinta un model psiho-spiritual si o modalitate de terapie bazata pe traume care presupune ca psihicul este alcatuit dintr-un ecosistem („o familie interna”) de subpersonalitati numite Parti.

Noi nu crestem in mod absolut, cronologic. Crestem uneori intr-o dimensiune si nu in alta; in mod inegal. Crestem partial. Suntem relativi. Suntem maturi intr-un domeniu, copilarosi in altul. Trecutul, prezentul si viitorul se amesteca si ne trag inapoi, inainte sau ne fixeaza in prezent. Suntem facuti din straturi, celule, constelatii.

-Anaïs Nin

Cu totii avem parti

Una dintre ipotezele de bază ale Sistemelor Familiale Interne este aceea ca psihicul uman este alcatuit dintr-o „familie interna” de subpersonalitati numite Parti – fiecare dintre noi are ceea ce Schwartz numeste o „minte mozaic”.

Toata lumea, traumatizata sau nu, are Parti. Ne nastem cu ele fie deja manifestate, fie cu potentialul de a se manifesta, iar acestea ne ajuta sa ne aducem contributia in lume.

Multidimensionalitatea noastra este evidenta, chiar intuitiva. Partile sunt motivul pentru care suntem cu totii complecsi si contradictorii, motivul pentru care experimentam conflictul interior.

Probabil ca toata lumea a spus la un moment dat: „o parte din mine vrea asta, dar o parte din mine vrea altceva”. Suntem obisnuiti cu ideea de a „purta mai multe palarii” sau de a avea mai multe „laturi” ale personalitatii noastre, care apar in functie de locul in care ne aflam sau de persoana cu care suntem. Uneori ne surprindem pe noi insine cu propriile noastre ganduri si comportamente si ne intrebam: „De ce am facut asta?” sau „De unde a venit acel gand?” Uneori ne comportam in moduri care par total nealiniate cu propriile noastre valori.

S-ar putea sa avem Parti care sunt usor de apreciat, cum ar fi partile noastre artistice, amuzante, iubitoare sau carismatice. Apoi, ar putea exista altele care inspira teama sau chiar dezgust, cum ar fi autocritica sau aprecierea oamenilor .

Din perspectiva Sistemelor Familiale Interne, singura diferenta dintre o minte asa-zis „normala” si cea a unei persoane care ar putea fi diagnosticata cu Tulburare Disociativa de Identitate (TDI) este ca o persoana diagnosticata cu TDI ar fi suferit traume suficient de grave si la o varsta suficient de frageda pentru ca partile ei sa fi fost impinse atat de departe una de alta incat sa nu se mai cunoasca deloc intre ele. Altfel, nu este cu mult diferita de oricine altcineva.

Nu exista parti rele

Cei mai multi dintre noi suntem conditionati sa ne agatam de „partile bune” din noi si sa reducem la tacere sau sa respingem „partile rele”. Dar, indiferent cat de infricosatoare ar putea parea pentru viata noastra, Partile noastre nu sunt rele – niciuna dintre ele.

Putem simti uneori ca nu ne plac anumite parti din noi insine. Dar acest lucru nu se datoreaza faptului ca sunt rele, ci pentru ca unele dintre ele nu se cunosc suficient de bine pentru a vedea bunatatea celorlalte sau pentru ca s-ar putea sa foloseasca Strategii Protectoare care protejeaza o Parte Exilata, dar care, din greseala, o pun in pericol pe alta.

Multe Parti pur si simplu nu isi dau seama de impactul negativ pe care il au asupra altor Parti, asupra vietilor noastre sau asupra altor oameni. Dar chiar si cei care folosesc necrutator critica de sine incearca cumva sa aiba grija de noi, iar sarcina noastra este sa ii cunoastem si sa le aflam intentiile binevoitoare. Ceea ce descoperim este ca, de fapt, aceste Parti isi urasc meseria, dar se tem sa nu o mai faca. Depinde de noi sa aflam de ce le este atat de frica, astfel incat sa se simta in siguranta si sa ne lase sa le ajutam in rezolvarea unei probleme.

Este posibil sa avem Parti care nu se inteleg. Se cearta si concureaza unele cu altele si incearca sa se exileze unele pe altele pentru ca toate  cred ca stiu raspunsul/au solutia si pentru ca au Parti Exilate de protejat. S-ar putea chiar sa se demonizeze unele pe celelalte („Sunt atat de dezgustator, de ce nu pot sa ma opresc?!”) pentru ca nu au idee ca toate Partile au motive intemeiate pentru ceea ce fac.

Dar nu Partile noastre sunt problema – povara lor este problema, iar Partile noastre nu sunt acelasi lucru cu povara lor.

Cu cat suntem mai capabili sa experimentam si sa intruchipam mai bine acest adevar si cu cat mai multa Compasiune suntem capabili sa avem pentru „cele mai rele parti ale noastre”, cu atat mai usor devine sa extindem aceasta Compasiune catre alti oameni, deoarece suntem capabili sa vedem ranile de sub Partile lor Protectoare.

Familia noastra interioara este un ecosistem

Ceea ce are un impact explicit asupra cuiva are un impact implicit asupra tuturor.

– MLK

Nu exista niciodata „doar o singura Parte”. Partile sunt in relatie unele cu altele si interactioneaza intre ele, fie ca suntem sau nu constienti de acest lucru, nicio Parte nu functioneaza in mod izolat. Un aspect major al procesului IFS este cunoasterea Partilor noastre si intelegerea, armonizarea relatiilor dintre ele pentru binele si sanatatea ecosistemului interior.

Atunci cand suntem blocati intr-un domeniu, ne putem concentra pe altul cu incredere, stiind ca Partile noastre sunt un ecosistem, astefl incat a lucra la orice problema inseamna, de fapt, a lucra la toate. Nimic nu este irelevant. Ceea ce afecteaza o Parte (in mod pozitiv sau negativ) poate afecta intregul nostru ecosistem interior, iar aceste schimbari trebuie sa fie integrate.

Fragmente despre IFS din Integral Guide