• Ce ai vrea sa stie cititorii despre tine?

Codruta Rabagel – psihoterapeut autonom cu practica privata in cabinetul individual de psihologie, practician mindfulness, trainer cu formari complementare psihoterapiei; pasionata de scris, pictura si lectura.

Profesez cu convingerea ca transformarea interioara se activeaza avand la baza nevoile, convingerile si resursele interioare. In cabinetul din Sibiu, dar si online, lucrez in sedinte de psihoterapie individuale si de cuplu; ofer suport persoanele care traverseaza o perioada de criza ori care se indreapta spre autocunoastere si transformare personala prin vindecarea traumelor.

De asemenea, facilitez sesiuni de mindfulness si programe personalizate pentru companii cu accent pe tehnici de mindfulness si conectarea la valorile companiei in vederea consolidarii echipelor si cresterea productivitatii angajatilor pe fondul echilibrului viata personala-viata profesionala.

Cred cu tarie ca ceea ce „gandim traim” si aleg sa hranesc constient in viata mea – iubirea, generozitatea, trairea in prezent, acceptarea, visurile, rabdarea, echilibrul, linistea, magia, bucuria si puterea de a reusi. Sunt o fire optimista si cred cu putere ca imi voi trai toate visurile. Imi ghidez pasii dupa motto-ul Pretuieste-te acum, meriti!

  • Care sunt capcanele identificarii cu rolul de salvator?

Propun sa vorbesc pe scurt despre aceasta instanta a salvatorului si apoi sa abordez cateva capcane. Salvatorul este un concept care provine din analiza tranzactionala care ne invata ca esenta relatiilor sunt tranzactiile prin atitudine, comportament, gesturi si asa mai departe. Exista un triunghi al dramei care poate fi gestionat de o a patra instanta si anume Adultul care se pozitioneaza ca un „mediator” intre Salvator, Victima si Agresor – fiecare dintre cele trei instante ale triunghiului se formeaza in baza relatiilor cu persoanele de suport in copilarie si chiar pe fondul unor micro-traume ca raspunsuri de supravietuire (coping response).

Instanta salvatorului se concretizeaza pe fondul unor model relationale de tipul „be perfect” – fii perfect, „people pleaser” – fa-le pe plac celorlalti. Una din capcanele instantei de salvator este aceea in care se deconecteaza de sinele profund pentru ca atentia este orientata in exterior spre ceilalti; motiv pentru care persoana nu isi satisface nevoile in mod constient, ci este focusata pe ce vor ceilalti, pe ce le place lor si pe modul in care poate sa ii sprijine pentru a-si bifa cele dorite. O alta capcana este aceea ca salvatorul primeste o validare in relatii prin acest tip de comportament si in acelasi timp isi poate hrani ego-ul care poate ajunge sa genereze ecou distructiv. Cea mai sanatoasa validare este validarea de sine care este activata atunci cand exista un proces de introspectie, cand contactul cu sinele este unul autentic (stii cine esti, ce nevoi ai, cu ce resurse satisfaci acele nevoi si cum gestionezi convingeri, emotii, relatii si asa mai departe). Aceasta hraneste stima de sine si increderea in fortele proprii. Atunci cand e activa instanta salvatorului, auto-validarea este redusa si stima de sine ajunge sa fie instabila, se reduce increderea in sine cand validarea externa nu mai este oferita si pot sa intervina dezechilibre.

  • Cum recomanzi sa abordam greselile de care devenim constienti?

Fiind deja constienti de greseli este un pas extraordinar. Atunci cand stii ca ai gresit poti face altfel pe viitor, in caz contrar, vei repeta greseala.

In psihoterapie, lucrez tema greselilor alaturi de clientii mei pe fondul in care dam semnificatie greselilor ca fiind o serie de lectii de invatat. Atunci cand inveti lectia dintr-un episod/moment al vietii, poti proiecta o alternativa comportamentala pentru viitor. Asta inseamna ca daca stabilesc ce am invatat din X moment, reusesc sa construiesc un alt mod de reactie/comportament/atitudine pe care sa-l exersez intr-o situatie asemanatoare pe viitor. Altfel, daca momentul X ramane la nivel mental ca o greseala cu incarcatura negativa, sansele ca atunci cand se va repeta un cadru asemanator, reactiile sa fie aceleasi care vor duce la greseala deja traita.

Nu exista retete terapeutice, insa recomand ca atunci cand o greseala este constientizata, sa existe un proces de introspectie, scris sau gandit care sa cuprinda: ce am trait? – cum m-am simtit? – ce am facut? – ce as face altfel?. Este important sa existe ca fond intrebarea CE? si nicidecum intrebarea DE CE?. De ce-ul vine din instanta victimei care va reitera greseala pentru raman active blocajele emotionale care genereaza ganduri precum: de ce mi se intampla mie. Iar, ce-ul apare din mintea invingatorului care poate sa integreze un moment dificil si sa descopere solutii optime pentru viitor.

  • Cum anume ne dam seama ca abuzam de puterea noastra in relatiile cu copiii? Dar in relatiile cu egalii?

Mi-ar placea sa cred ca exista o lume ideala in care nu mai vorbim despre abuz de putere de nici un fel. Abuzul de putere se activeaza din lipsa de cunoastere de sine, din rani si complexe emotionale, dintr-o nevoie acuta de control care genereaza toxicitate relationala.

Preventiv, propun sa existe un proces personal de cunoastere in care sa fie explorate limitele in relatii, convingerile limitative si motivatia interna.

Abuzul de putere poate fi observat prin atitudine, comportament si aplicarea de consecinte extragerate. Tonul ridicat, atitudinea de superioritate si bullying-ul verbal si respingerea prin comportamente sunt cele care pot atrage atentia.

  • Cu totii avem momente de incontinenta emotionala. Ce recomanzi in tratarea acestui tip de incontinenta? Cum ne autoreglam emotional?

Autoreglarea vine din cunoastere. Nu poti gestiona ceea ce nu stii ca ai/simti/traiesti. Descopar tot mai des tineri si adulti care nu isi cunosc emotiile, nu le pot identifica ceea ce duce clar la incontinenta emotionala.

Reglarea emotionala implica explorarea de sine prin care persoana sa diferentieze intre emotii, sentimente si stari. Si mai apoi, sa clarifice intre emotii, senzatii si reactii comportamentele; adesea exista o mare confuzie intre cele trei aspecte care se regasesc in reglarea emotionala. Ulterior, se prelucreaza strategii de gestionare a emotiilor astfel incat relatia cu emotiile sa vina din alegeri constiente si nu din reactii generate de tiparele inconstiente.

Autoreglarea emotionala este un proces pe viata ca sa spun asa, nu exista finish pentru ca viata ne expune la diverse tipologii de oameni si momente. Incontinenta ca atare, e nevoie sa fie explorata intr-un proces asumat, ghidat de un specialist care sa oglindeasca mecanime de aparare si reactii automate. Desigur, cartile de self-help sunt un punct bun de start, dar nu inlocuiesc un proces terapeutic sanatos.

  • Cand ar trebui sa ne alarmam in ceea ce priveste igiena noastra psiho-emotionala? Cui putem cere ajutor? Ce impact poate avea asupra jobului nostru un psihodiagnostic?

Recomand sa nu permitem o alarmare, consider ca potrivit ar fi sa existe starea de prezenta activa si multe actiuni de preventie vis-a-vis de igiena psiho-emotionala. Spun in sedinte ca nu ne dorim sa fim pompieri care sting incendii, vrem sa traim o viata fara momente de alarma, avand zi de zi grija de sine zi de zi incat sa fie activa autoreglarea.

Asadar, incepand cu preventia oamenii se pot adresa medicului de familie, psihoterapeutului, medicul psihiatru, centrelor specializate. Vizand igiena psiho-emotionala ajutorul e nevoie sa fie cerut treptat si coerent, se incepe cu vizita la psihoterapeut, el va decide daca interventia ramane in cabinetul de psihoterapie sau va cere o evaluare clinica realizata de psiholog daca e cazul, ulterior pe fondul raportului clinic va face interventie psihoterapeutica ori in echipa cu un psihiatru care poate prescrie si medicatie.

Psihoterapeutul si psihologul clinician nu au dreptul sa prescrie medicamente prin parafele lor, singurul specialist in acest context care ofera medicatie este psihiatrul. E nevoie sa vorbim mai des despre diferentele dintre acesti specialisti. Psihoterapeutul si psihologul clinician au absolvit facultatea de Psihologie, psihiatrul Medicina. Nici un absolvent de Psihologie nu este automat psiholog. Psiholog devii dupa ce parcurgi pasii pentru atestarea profesionala, ca si clinician e nevoie de supervizare pe evaluare clinica si o serie de criterii de indeplinit. Psihoterapeutul este supra-specializat in interventie terapeutica prin formare de psihoterapie si cursuri de specializare. Psihologul clinician nu face psihoterapie si psihoterapeutul nu face evaluari (doar in cazul in care exista dubla specializare).

In functie de tipul de psiho-diagnostic, impactul difera. Si in plus, este nevoie sa luam in calcul structura comunitatii in care se deruleaza atributiile de serviciu si stigmatizarile aferente tulburarilor.

Atata timp cat exista interventie specializata si asumata de catre persoana in cauza, impactul asupra serviciului ar trebui sa fie minim. Ce inseamna asta? Ca atata vreme cat o persoana tine sub control prin medicatie si interventie psihoterapeutica o tulburare, inseamna ca este functionala si nu se pune in pericol nici pe sine, nici pe ceilalti. Cred ca e nevoie sa existe mai multe actiuni de constientizare a psihodiagnosticului astfel incat oamenii sa nu asocieze teama cu acest aspect si nici sa nu judece.

  • Cum vezi tu procesul acesta de observare a lumii interioare si de armonizare inainte de a reactiona in lumea exterioara?

Lumea interioara este un Univers plin de bogatie, resurse, dar si blocaje si traume. Cred cu tarie ca e nevoie sa stim cine suntem si ce continem pentru a reusi ulterior sa relationam eficient cu lumea exterioara.

Militez si visez ca pana la finalul carierei mele sa vad introduse in sistemul de invatamant continuturi facilitatea de specialisti in domeniul sanatatii mintale. De ce? Pentru ca inca din frageda copilarie, e nevoie sa initiem introspectia si relatia cu igiena psiho-emotionala.

Acest proces este unul continuu si asa le spun si pacientilor mei, odata ce ai inceput psihoterapia intr-un cadru oficial alaturi de psihoterapeut, dupa ce decizi inchiderea procesului formal din cabinet, procesul continua informal si poti sa te intorci oricand alaturi de psihoterapeut in cadrul formal. Conectarea cu lumea interioara nu se incheie niciodata, chiar daca exista nenumarate mecanisme de aparare.

Constientizarea de sine si lucrul cu proprii demoni si activarea resurselor sunt factori esentiali in alegerile constiente cu privire la modul in care omul actioneaza in lumea exterioara. Atunci cand exista doar reactii in exterior, asta ne poate arata ca tiparele inconstiente formate pe baza ranilor si traumelor sunt cele care au puterea.

  • Pana la ce varsta putem schimba lucruri la noi? Consideri ca procesul schimbarii este diferit in randul educatorilor?

Consider ca schimbarea isi are locul si timpul atunci cand noi alegem, nu exista un moment bun sau o varsta propice pana la care se poate instala. Transformarea asumata are la baza constientizari, actiuni si evaluarea rezultatelor.

In randul educatorilor, schimbarea poate fi mai accelerata fata de cazul altor categorii profesionale avand in vedere faptul ca accesul la informatie este mult mai facil prin prisma studiilor, prin prisma faptului ca exista responsabilitatea privind modelarea dezvoltarii unor copii.

Insa, nu este o chestiune general valabila, cred ca se aplica mai degraba in cazul celor cu vocatie. Am avut ocazia in ultimii 8-9 ani sa intalnesc educatori cu vocatie care traiesc schimbarea de sine, schimbarea de perspectiva si viziune. Acesti oameni sunt cei care absorb ca un buretel ceea ce impartasesc in cursurile mele, sunt implicati, se intorc in clase de la cursuri si aplica, imi scriu si ma intreaba cum sa mai faca lucrurile incat sa functioneze pentru ei si pentru cursantii lor. Sunt tipul de oameni pentru care schimbarea inseamna crestere, dezvoltare si evolutie.

Nu exista educator autentic daca nu traieste schimbarea prin evolutie, un educator e cel care traseaza linii de dezvoltare pentru un cursant, fie el copil fie el adult. E nevoie sa fie un model inspirational care isi da voie sa fie si puternic si vulnerabil si sa fie ok cu asta.

  • Cum ne impacam cu imperfectiunea?

Modelul „be perfect” este un raspuns de supravietuire la ceea ce persoanele de suport transmiteau in copilaria mica si ulterior. E nevoie sa ne imprietenim cu imperfectiunea si sa ne asumam ca perfectiunea ne-ar face robotei. Si din fericire, suntem oameni care inspiram si influentam alti oameni.

Sa fii imperfect este uman! Este in regula si e nevoie sa luam ca atare aceasta imperfectiune care sa ne dea aripi sa devenim o versiune mai buna a noastra prin constientizare si actiune.

Impacarea cu imperfectiunea poate sa vina pe fondul in care construiesti si hranesti mintea invingatorului in detrimentul celei de invins. Invingatorul vede greseala ca pe o lectie, esecul ca pe un pas spre mai bine, se focuseaza pe solutii, iti deschide mintea spre noi si noi oportunitati. Perfectionistul ramane in zona de cunoscut pentru ca acolo poate sa controleze liniile asa zisei perfectiuni care sta sa-i blocheze motivatia intrinseca, relatiile cu ceilalti, evolutia profesionala si tot asa.

  • Cum abordam victimizarea si neputinta manifestata de unii educatori in raport cu beneficiarii si cu sistemul de educatie?

Cu cat o persoana se plange mai mult, cu atat va trai mai des si mai intens aceleasi pattern-uri in viata. De ce? Pentru ca pe masura ce verbalizezi si manifesti victimizare si neputinta intaresti sinapse neuronale care vor genera neuro-transmitatori in corp care vor activa senzatii si stari care sa replice tiparul victimei, grosso-modo spus. In plus, creierul nu face diferenta intre realitate si imaginatie, el ia de bun ceea ce ii spunem noi, asadar sa alegem constient ce ii dam sa manance.

Ca abordare recomand sa fie clarificat scopul pentru care acei educatori sunt in sistem, sa fie sustinuti in activitate de un mentor care sa traiasca autentic acest rol, sa primeasca suport psihoterapeutic in vederea eliberarii de instanta victimei prin construirea Adultului interior. De asemenea, este de observat ce stimuli externi il fac pe acel om sa manifeste neputinta.

Ceea ce gandim atragem si e nevoie sa fim constienti de acest aspect; cunosc oameni care constant se plang in online si in cadre sociale, tot ei ajung sa traiasca cele mai provocatoare relatii si contexte de viata.

  • Pana la ce punct putem valorifica nevoia de validare si cand devine nesanatoasa in meseria de dascal?

Nevoia de validare este fireasca si cu totii o dorim satisfacuta. Insa, important e ca nevoia de validare sa nu fie satisfacuta doar din exterior de catre superior, colegi, elevi etc. Ci sa fie hranita cu precadere din interior prin prisma increderii si stimei de sine. Cu cat e mai corent si consistent procesul de auto-cunoastere si reglare de sine, cu atat e mai la indemana sa existe auto-validare care sa fie doar confruntata pentru verificare cu confirmarile externe.

Aceasta nevoie de validare devine nesanatoasa atunci cand exista asteptarea acuta ca ceilalti sa o satisfaca si lipsa poate sa genereze frustrari, furie, blocaje de performanta, chiar si burn-out.

  • Cum ai structura un manual de igiena psiho-emotionala pentru dascali?

La fix vine aceasta intrebare pentru ca urmeaza sa lansez in aceasta toamna o serie de burse pentru dascali, cadre de invatare care au in prim-plan subiectul sanatatii mintale cu focus pe igiena psiho-emotionala. Am ales sa tin cont de structura nevoi, credinte, resurse pentru alinierea structurii minte, emotie, corp. Consider ca aceasta e structura oportuna pentru un manual de igiena psiho-emotionala care neaparat sa aiba integrat planul parteneriatului familie-scoala unde exista trei actori sociali: copil/elev, cadru didactic, parinte/tutore.

  • Care este cel mai mic pas pe care il pot face educatorii pentru a avea o o viata interioara linistita?

Cel mai mic pas as spune ca este grija de sine prin timp liber alocat zilnic in care sa existe introspectie care sa le reaminteasca de ce-ul profesional si personal, respectiv motivatia care-i starneste spre actiune.

Interviul a fost realizat pentru cititorii cartii „Tezaur de greseli. Ghid de supravietuire pentru profesori” despre a carei aventura puteti afla mai multe ∴AICI∴

♥ COMANDA CARTEA CU MIROS DE HARTIE ♥

♠ COMANDA CARTEA IN FORMAT KINDLE EBOOK ♠