Primele mele ganduri cand i-am ascultat vorbind pe participantii veniti la Aspire Academy au fost: Ce caut eu cu Dream Management aici? Mirela, unde m-ai trimis? Oamenii acestia sunt setati sa faca bani.

Am avut si nesansa sa nimeresc la sesiunea americanului Sam impresionabil prin carisma, vocea motivationala si nestat locului: a masurat camera in lung si in lat de cel putin 50 de ori. Si firea mea nu isi gasea locul aici: eu nu ma agit asa cu Dream Management-ul meu, nu am o voce puternica si o sa am nevoie de un microfon, nu stiu cum o sa le trezesc interesul acestor tineri.

Recunosc ca i-am tot spionat la cateva sesiuni si am descoperit oameni: isi pot argumenta opiniile fara sa il atace pe celalalt, asculta, adreseaza intrebari, sunt curiosi si isi iau notite (unii in moduri foarte surprinzatoare).

Cu o seara inainte mi-am repetat prezentarea, am trecut in revista impreuna cu Ioana ce s-ar putea intampla catastrofal, inclusiv sa raspundem la reactia: Ce inventie mai este si asta?

In ziua atelierului am fost printre ei pana la ora stabilita in program. Dar, ghinion! Dintr-o neintelegere organizatoarea i-a anuntat ca atelierul incepe cu un sfert de ora mai tarziu decat era programat. Ceea ce pentru mine insemna regandirea tranzitiilor pentru a scurta atelierul la o ora.

La inceput, pana m-au introdus organziatorii, ne-am adunat pe melodia celor de la Everly Brothers, All I Have to Do Is Dream. Dupa, am ascultat linistea, m-au privit cu zambete, am asternut aceeasi liniste, iar privirile lor s-au fastacit si au venit insotite de rasete ascunse. Atunci m-am auzit in linistea  veghetoare si am scos primul cuvant.      I-am ghidat sa isi faca un body scan asa cum erau asezati pe scaune, cu banci in dreptul pieptului, ca la scoala. Atentia si anxietatea linistii s-au mutat de pe mine pe corpurile noastre. Dupa care le-am spus ca ma voi prezenta, iar ei sunt liberi sa reactioneze cu orice sunt le vine ca reactie la rolurile mele sociale. La profesor si psiholog clinician, reactiile au fost low, la psihoterapeut energia a crescut, iar la Dream Manager a fost wow. Si de aici am inceput de fapt.

Initial conceptul i-a dus cu gandul la visele de noapte si cum putem sa le adaugam intentionalitate. La prezentarea acronimului, multe lucruri le-au intuit din coaching. Dar au fost si aspecte care i-au facut sa isi ia fata de Dream Face (multumita lui L. care a brevetat-o), fata pe care am exersat-o in timpul scrisului la fisa visurilor.

Visul din copilarie al unei tinere a facut furori: cum sa dai spargerea perfecta.

La visurile de oameni mari am clarificat visul unui tanar care la varsta de 105 ani vrea sa se intalneasca cu un prieten in spatiu. Acum are cel mult 28.

Discutiile despre visuri s-au incins in perechi. Si pentru ca timpul se scursese, am promis ca discutiile pot sa continue cat timp servesc pranzul.

Ce imi iau din aceasta experienta se imparte in vechi si nou. Dream Managerul, versiunea updatata, isi noteaza:

  • Ideea ca visul are nevoie sa fie construit constient, cu mindfulness, ca si rolul meu de Dream Manager.
  • Sa acorde atentie sugestiilor si recomandarilor in aceeasi masura ca si intrebarilor clarificatoare.
  • Sa renunte la nominalizarea participantilor pentru reactii non-verbale din timpul exercitiilor de scriere pentru ca participantii tind sa se explice de parca ceea ce observi la ei este gresit si nepotrivit.
  • Diferenta uriasa dintre atelierele virtuale si cele cu prezenta fizica.

Dream Managerul, versiunea initiala, se entuziasmeaza la fel de fiecare data cand intra in contact cu energia visurilor unor oameni despre care nu stie nimic. S-a impacat cu frustrarea ca nu retine numele participantilor pentru ca nu le uita visurile.

Tare mult mi-as dori sa raman in apropierea acestor visuri scoase astazi la lumina soarelui din Poiana, stiu ca oamenii sunt mari si totusi, visurile sunt fragile. Nu stiu cand si cum vor mai iesi din joben.

Imi ramane in schimb in minte cuvantul de feedabck al unui tanar entuziasmat si neconventional: speriat. Visul lui special este sa stie cand va fi plecarea lui din aceasta lume. Stie ca e vorba de control, dar cate se pot contrui de aici! Ca din orice vis. Este acelasi tanar care a facut diferenta dintre obiectiv si vis, citandu-l pe „regele” care a militat pentru plecarea rasismului din aceasta lume: I HAVE A DREAM!

Scriu aceste randuri in tren, in drum spre casa, si ma felicit pentru primul atelier fizic de Dream Management! Dream Managerul din mine a renascut!