Implicatii pentru relatiile dintre parinti si copii

Mindful parenting este un termen ce consta in dezvoltarea calitatilor parintilor de a asculta cu atentie deplina atunci cand interactioneaza cu copiii, cultivand constientizarea emotionala si autoreglarea in procesul de parenting si adoptarea compasiunii si acceptarii mentale. Aceasta notiune a fost descrisa ca fiind o abilitate sau practica fundamentala care propaga favorizarea constientizarii si instruirii parintilor pentru a imbunatati eficienta interventiilor parentale. Modelul mentionat extinde conceptul si practica mindfulness, care inseamna conştientizarea sau trairea conştienta a momentului prezent, atunci cand exista o dorinţa deschisa şi sincera de a inţelege ce se intampla in interior şi in jur.

Ce este mindfulness-ul

De secole intregi, conceptul de mindfulness este miezul practicilor budiste. Cu toate acestea, este considerata si a fi o capacitate a oamenilor fara nicio afiliere cu budismul, fiind un subiect care prezinta un interes major in practica psihologiei. Actionand ca un antidot, combate starile de nestiinta (de exemplu, lipsa de atentie acordata gandurilor, sentimentelor si senzatiilor, intentionat sau nu) si starile de evitare a constientizarii prezentului. Practica mindfulness promoveaza un sentiment mai profund si mai durabil al bunastarii relevate prin simpla acceptare a momentului prezent, oferind o reactivitate mai mica fata de orice are loc la nivel somatic, cognitiv, afectiv sau comportamental.

In timp ce aceste stari de atentie si constientizare pot parea usor de obtinut pentru scurte perioade de timp, este adesea destul de dificil sa dezvolti o sustinere practica de reorientare continua a mintii catre a trai in momentul prezent si a fi deschis experientelor noi. Aici intervin aprecierile primare, care sunt judecati de baza asupra obiectelor sau experientelor percepute drept ”bune” sau ”rele”, iar impreuna cu prejudecatile cognitive create de propriile conceptii, opinii si asteptari, acestea ducand la denaturarea realitatii si a ceea ce are loc in prezent.

Studii despre mindful parenting

Desi interesul pentru mindfulness in cadrul familiilor creste, au fost publicate foarte putine studii in acest context. Un prim studiu a fost realizat cu ajutorul a trei mame ale unor copii cu autism, care au participat la un curs de parenting pe durata a 12 saptamani. Un al doilea studiu a fost efectuat cu 64 de familii australiene, fiecare avand un parinte beneficiar de tratament cu metadona si copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 8 ani. Un al treilea studiu consta intr-o comparatie intre un curs de 12 saptamani de parenting care nu a fost evaluat si un esantion de 12 parinti recent divortati, avand copii de varsta prescolara. Rezultatele acestor trei studii sugereaza faptul ca interventiile parentale pot avea un potential de imbunatatire a satisfactiei parintilor si a functionarii familiei. Cu toate acestea, nu este clar daca efectele obtinute in aceste studii se datoreaza componentei mindfulness sau sunt doar efecte bazate pe un tratament parental de calitate aplicat unui model operant, fiind necesare cercetari si examinari suplimentare considerabile.

Practica mindfulness este din ce in ce mai implicata in terapii si interventii pozitive inovative care s-au aratat eficiente in reducerea reactivitatii psihologice si fiziologice la o varietate de situatii de viata stresante si boli cronice. Aceasta practica are potentialul de a contribui la tratarea bolilor de inima, reduce tensiunea arteriala si durerile cronice, imbunataţeşte somnul, contribuie la diminuarea sansei de recidivare a abuzului de substante la adulti, a depresiei sau a tulburarilor anxioase.

Aspectele elementare de mindful parenting

Mindful parenting inglobeaza cinci dimensiuni ale mintii relevante pentru relatia parinte-copil: ascultarea cu atentie deplina; acceptarea fara a se judeca pe sine sau pe copil; constientizarea emotionala a sinelui si a copilului; autoreglarea in relatia parentala; compasiune fata de sine si fata de copil.

 

Ascultarea cu atentie deplina: Atentia clara si constientizarea experientelor din momentul prezent sunt aspecte centrale ale notiunii mindfulness si ale parenting-ului eficient. Aceasta dimensiune spune ca mesajul trebuie sa fie ascultat cu adevarat, reprezentand mai mult decat niste cuvinte care trebuie auzite. In copilaria timpurie, atentia parintelui este adesea indreptata catre strigate sau comportamente care semnaleaza disconfort fizic sau emotional. Trebuie sa fim atenti la continutul conversatiilor, precum si la tonul copilului, expresiile faciale si limbajul corporal, folosind aceste indicii pentru a detecta cu succes nevoile copilului.

 

Acceptarea fara a se judeca pe sine sau pe copil: Implica o acceptare fara prejudecati a trasaturilor, atributelor si comportamentelor sinelui si ale copilului. Acceptarea in acest sens nu inseamna insa renuntarea la disciplina si responsabilitate, ci reprezinta acceptarea momentului prezent, rezultand intr-o intelegere mai deplina. Inseamna, de asemenea, acceptarea faptului ca vor exista conflicte intre parinte si copil.

 

Constientizarea emotionala a sinelui si a copilului: Constientizarea emotionala este un fundament al atentiei pentru ca poate declansa emotii ce modifica procesele cognitive. Daca parintii sunt capabili sa identifice atat starea copiilor cat si pe a lor, ei vor putea lua alegeri constiente, fara sa reactioneze automat la aceste experiente si permitandu-le astfel sa fie mai pe deplin prezenti in viata copiilor.

 

Autoreglarea in relatia parentala: Dincolo de elementele de atentie deplina si constientizare emotionala, mindful parenting implica un nivel scazut de reactivitate psihologica la comportamentul normativ. Acest concept nu insinueaza faptul ca impulsul de a afisa manie sau ostilitate nu este simtit, ci implica faptul ca parintii ar trebui sa-si rezerve o pauza inainte de a reactiona si de a incerca sa-si exercite autoritatea.

 

Compasiune fata de sine si fata de copil: In plus fata de o pozitie deschisa, mindful parenting este o proiectare activa a preocuparii empatice pentru copil si pentru sine, ca parinte. Compasiunea este definita ca o emotie reprezentand dorinta de a atenua suferinta. Prin compasiune, un parinte va simti dorinta de a satisface nevoile adecvate ale copilului si de a indeparta stresul si disconfortul pe care copilul l-ar putea simti, rezultand intr-un sentiment mai mare de afectiune si sprijin pozitiv.

 

Beneficiile acestui model de parenting

Modelul de parenting sugereaza ca rata calitatii relatiilor parinte-copil poate fi imbunatatita prin promovarea capacitatii parintilor de a constientiza momentul prezent, propriile emotii si capacitatea de autoreglare. Parintii care se implica in mod regulat in practica mindful parenting vor suferi o schimbare fundamentala in abilitatea si disponibilitatea lor de a fi cu adevarat prezenti in cresterea si schimbarea continua a naturii copilului lor. In acest fel, parintii se pot elibera de egoism, obisnuinta si de motivatiile hedonice care ii pot face sa neglijeze relatia si legatura cu copiii lor, relatie ce trebuie sa fie stransa si durabila.

 

Bibliografie:

Duncan, L. G., Coatsworth, J. D., & Greenberg, M. T. (2009). A model of mindful parenting: implications for parent-child relationships and prevention research. Clinical child and family psychology review, 12(3), 255–270. https://doi.org/10.1007/s10567-009-0046-3.

 

Photo credit: Felicia Simion