Prelucrarea perspectivei catastrofale. Marturia unei femei care crede ca nu va putea fi vreodata mama

Situatia pe care am ales sa o dezvalui in acest articol este cazul unui obstacol peste care unul din patru cupluri din Romania simte ca nu poate sa treaca in acest moment orice ar face, problema cu care se confrunta fiind legata de infertilitate. Redau mai jos marturia unei femei in pragul virstei de 35 de ani care este in cautarea de solutii creative la drama pe care o traieste:

„Acum, la trecerea dintre ani cand abordez subiecul, mintea imi este plina de intrebari (De ce mi se intampla mie? Ce ar trebui sa invat din asta?), de posibilele tratamente, putine la numar, pe care nu le-am incercat si care nu imi mai dau mari sperante pentru ca totul indica ca nu mai exista sanse in aceasta directie, iar sufletul mi se umple din nou cu si mai multa tristete pana cand stiu ca ma voi trezi, iarasi, in pragul deznadejdii pe care nu vreau sa o mai las sa imi puna stapanire pe toata fiinta. Facand o retrospectiva a anului trecut, constientizez ca am ajuns la nivelul la care pot sa fac fata tragicului situatiei, pot sa fac fata curiosilor din interiorul si din afara familiei care ma asalteaza cu vesnica intrebare „Ai copii? De ce nu faci?”.

Am puterea sa trec cu vederea gelozia care intervine atunci cand vad parinti care isi plimba pruncul prin parc si mai ales atunci cand o cunostinta vine si imi spune „Sunt insarcinata, vrei sa vezi poza cu bebe?” In acele momente pot sa fiu calma, fara sa fac eforturi sa nu mai urlu, pot sa ies din carapacea mea si sa nu-i mai consider pe toti niste adversari. Doua aspecte ma mentin blocata in starea in care sunt si anume dorinta de a experimenta procesul maternitatii pentru a ma simti completa ca fiinta umana, ca femeie, si teama egoista de a ramane singura. Fac precizarea ca nu sunt incantata de ideea de a adopta copiii altora pentru a auzi voci de copii in casa, pentru a ma transforma in vreo salvatoare sau pentru a avea pe cineva care sa aiba grija de mine la batranete. Voci de copii aud zilnic si am unde sa imi exercit magia de salvatoare, iar targul ”te-am adoptat=ai grija de mine” il percep ca fiind lipsit de orice demnitate.

Prima strategie pe care am ales-o pentru stimularea gasirii de solutii creative este divizarea si sinteza pentru ca mobilizeaza gandirea divergenta prin generarea de noi idei. Metoda divizarii şi sintezei  presupune imparţirea situaţiei problema in elementele componente şi cautarea independenta a soluţiilor pentru fiecare componenta in parte. Ulterior, soluţiile fragmentate se reunesc, prin sinteza, pentru a conduce la rezolvarea problemei. O varianta a acestei tehnici, Combo dialog, permite listarea dimensiunilor/ componentelor unei situaţii problema şi a listei de atribute urmata de alocarea acestor atribute unor componente diferite pentru a produce perspective noi. Aceasta combinare intre dimensiuni conduce spre rezultate inovative.

Asocierile pe care le pot vedea sunt:

Investitie+Pleaca=Afaceri, cursuri, calatorii

Educatie+Gandeste altfel=Concept nou, alternativa educationala

Timp+Il iei cu tine=Ceas, fotografii, trecut

Abandon+Experimenteaza=Animal de companie, doliu, mutare

Proiect+Plange=Guma de sters, coaching, schimbare nivel de constientizare

Dependenta+Are energie=Recompensa, conditionare, comunitate, voluntariat

Comunicare+Are prieteni=Club, grup, cort

Persoanele care pot fi implicate in acest proiect sunt femei care trec prin aceeasi experienta ca si a mea. Etapele pe care ar trebui sa le parcurg sunt: lansarea unui grup online, a unui Telverde pentru aceste femei, organizarea de retreat-uri, conferinte si tabere pentru ele. Materialele necesare materializarii acestui proiect includ aparitii in social media si in mass media, interviuri, publicatii. Timpul dedicat acestui proiect s-ar putea masura astfel: un an pentru lansarea si consolidarea grupului online, 6 luni pentru lansarea si promovarea Telverde, un an pentru lansarea conferintei si a retreat-ului.

O alta metoda de stimulare a creativitatii pe care o consider la indemana si amuzanta in acelasi timp este schimbarea perspectivei in care se presupune ca iti testezi diferite presupuneri, cautand alte puncte de vedere si folosind intrebari de genul: Ce? Unde? Cand? Cum? De ce? Schimbarea perspectivei solicita sa te indepartezi de viziunea obişnuita, sa te distanţezi şi sa cauţi unghiuri diferite prin care poate fi privita o problema. Foarte populare sunt exerciţiile care propun:

• repovestirea basmelor
• personaje din poveste
• celebritaţi
• titluri senzaţionale (ex. tabloidele)
• imagini din reviste

Eu am ales un exercitiu care presupune oferirea de cat mai multe raspunsuri diferite la urmatoarele presupuneri:

1. Ce-ar fi daca copiii s-ar putea cumpara? Mi-as cumpara unul, desi mi-ar fi foarte greu sa aleg pentru ca toti copiii sunt copii, nu pot sa aleg EU o fiinta umana in detrimentul alteia. Dupa ce l-as cumpara, m-as minuna de el catva timp, dupa  care mi-ar fi indiferent.
2. Ce-ar fi daca copiii s-ar putea imprumuta?  As imprumuta copiii ai caror parinti vor sa isi petreaca timpul singuri.
3. Ce-ar fi daca atunci cand s-ar naste oamenii ar fi batrani? Daca ne-am naste batrani, am avea nevoie de alimente, creme si antrenori personali ca sa intinerim.
4. Ce-ar fi daca copiii s-ar naste din flori/carti/cer? Daca copiii s-ar naste din flori, ar fi parfumati. Daca s-ar naste din carti, ar fi marcati sa isi traiasca o viata predestinata. Daca ar cadea din cer, ar fi usori ca fulgii de nea si ar avea nevoie de celelalte elemente (apa, foc, pamant) ca sa supravietuiasca.
5. Ce-ar fi daca am trai numai printre copii? Imi imaginez ca ar fi un vacarm total, toti ar plange ca vor inghetata/jucarii, ar fi dependenti de un adult care sa le furnizeze hrana si confortul, casele ar fi mai mici si ei intre ei s-ar bate pentru jucarii.

Persoanele care pot fi implicate in acest proiect sunt copii si tineri care doresc sa isi dezvolte competente de comunicare. Etapele pe care ar trebui sa le parcurg sunt: lansarea unui centru de dezvoltare personala, organizarea de proiecte comune, prezentari, conferinte si tabere. Materialele necesare materializarii acestui proiect includ o investitie financiara in inchirierea unui spatiu pentru un centru, anunturi pentru selectarea unei echipe, lansarea unui concept de functionare a centrului, aparitii in social media si in mass media, interviuri, publicatii. Timpul dedicat acestui proiect s-ar putea masura astfel: un an pentru lansarea si promovarea intensiva a centrului, un an pentru consolidarea echipei, un an pentru absolvirea primei generatii, un an pentru lansarea unei sesiuni de public speaking si a unui sistem de dezbateri.

Poate candva o sa gasesc timp sa le fac pe toate in tihna. Deocamdata mai sper.”