O problema care afecteaza atat cercetarea cat si practica clinica in definirea anxietatii si a depresiei in copilarie este faptul ca nu este clar daca este de preferat sa se bazeze pe evaluarea simptomelor prezentate de parinte sau de copil. Studiile genetice asupra comportamentului au fost, de asemenea, afectate de aceasta problema.

Legatura dintre anxietate, depresie si tulburarea obsesiv-compulsiva

In general, cercetarile epidemiologice arata ca ratele de anxietate sunt mai mari la copii decat la adolescenti si mai mari la femei decat la barbati. Depresia la copii si adolescenti are efecte imediate si nocive pe termen lung. Ambele tulburari depresive sunt asociate cu deficienta psihosociala si auto-vatamare deliberata. Depresia in copilarie si adolescenta prezinta, de asemenea, o continuitate puternica a depresiei clinice la varsta adulta. Este dovedit faptul ca simptomele sau tulburarile de anxietate duc de cele mai multe ori la depresie. De exemplu, intr-un grup de copii deprimati, s-a constatat ca cei care sufereau de anxietate au dezvoltat depresie in doua treimi dintre cazuri. Atacul de panica este totusi o exceptie notabila, care nu declanseaza tulburarea depresiva, iar sindromul obsesiv-compulsiv nu apare odata cu depresia.

Rudele copiilor cu tulburari de anxietate arata rate semnificativ mai mari ale acestor tulburari decat acestia, iar copiii parintilor cu tulburarile de anxietate prezinta rate crescute ale sindromului in comparatie cu copiii ai caror parinti nu sunt afectati de el. Studii asupra rudelor copiilor cu tulburare depresiva majora raporteaza o crestere de aproximativ doua ori in primul grad de rudenie in comparatie cu rudele care nu au fost niciodata bolnave psihic.

Factori favorizanți ai depresiei

Au existat doua meta-analize care au examinat legatura dintre depresia la parinti si simptomele urmasilor. Prima a examinat legatura dintre internalizarea si externalizarea problemelor la copiii ai caror mame sau tati erau deprimati, iar a doua relatia dintre depresie la tati si psihopatologia copiilor. Ambele studii au gasit dovezi care sustin legatura dintre depresia parentala si transmiterea sa la copii. Riscul de depresie la adolescenti este crescut cand depresia parentala este insotita de adversitate psihosociala si cand debutul depresiei parintilor a avut loc la o varsta relativ frageda.

Expunerea la cognitii negative sau respingerea parintilor ar putea creste tulburarea depresiva in familie. Alti factori pot include educatia acordata de parinte, conflictul familial, un stil cognitiv negativ si factori endocrini precum disfunctia hipofizei. Marea majoritate a studiilor au examinat asocierea dintre boala depresiva la mama si rata de depresie la urmasi fara a examina influenta tatalui, existand dovezi care arata ca transmiterea este mai puternica intre mame si copii decat intre tati si copii. Aceasta diferenta intriganta ar putea aparea din cauza tendintei mamelor de a fi parintele cel mai raspunzator in cresterea copiilor si din cauza expunerii la stres din timpul sarcinii.

Gemenii identici (monozigoti) impartasesc toate genele lor, in timp ce gemenii fraternali (dizigoti) au jumatate din genele lor in comun. Aceste diferente in nivelul de relatie genetica inseamna faptul ca studierea gemenilor permite sa se faca inferente cu privire la originile genetice si de mediu ale unei trasaturi sau comportament.

Studiile arata ca evaluarile parentale ale copiilor sub varsta de 11 ani nu au fost influentate semnificativ, in timp ce cele dintre copiii si adolescentii cu varste cuprinse intre 11 si 16 ani au fost ereditare. Mamele sunt influentate de propria lor stare mentala in raport cu psihopatologia copilului lor, in timp ce tatii sunt influentati de caracteristicile copilului, si anume capacitatea cognitiva.

Estimarile parametrilor genetici din studii despre gemeni cu anxietate in copilarie si adolescenta arata o influenta semnificativa. Apar cateva descoperiri interesante din putinele studii care au examinat separat diferitele dimensiuni ale simptomelor tulburarii de anxietate. Aceste studii ofera dovezi destul de consistente care spun ca pentru anxietatea de separare, influentele mediului impartasit sunt prezente. Acest lucru este in contrast cu rezultatele altor dimensiuni ale anxietatii, cum ar fi tulburari de anxietate generalizata, care este substantial influentata genetic. Un studiu al gemenilor a constatat ca absenta paterna a fost asociata cu anxietatea de separare la fete, sugerand ca aceasta ar putea fi un factor important al mediului.

Un studiu al tulburarii depresive la gemenii adolescenti a aratat ca mediul genetic si factorii de mediu impartasiti au influente importante. In schimb, nivelurile ridicate de simptome depresive sunt in principiu influentate de factori de mediu impartasiti. S-ar putea ca aceasta diferenta de etiologie sa reflecte diferente subtile intre fenotipul tulburarii depresive si nivelurile ridicate de simptome depresive evaluate prin chestionar. Doua studii transversale au aratat ca simptomele de anxietate si depresie sunt asociate, mai ales pentru ca au un pasaj genetic comun. S-a folosit un design longitudinal pentru a examina arhitectura genetica si de mediu a legaturii dintre cele trei dimensiuni ale anxietatii, adica supra-tulburarea anxioasa (STA), fobii simple si anxietate de separare si depresie la fete. S-au gasit dovezi pentru un set comun de gene care influenteaza timpuriu (intre varste de 8 si 13 ani) tulburarea supra-anxioasa, fobii simple si depresie ulterioara (intre 14 si 17 ani). Un alt studiu longitudinal a gasit din nou ca anxietatea precoce si depresia ulterioara au impartasit o comuna etiologie genetica si ca legatura nu a putut fi explicata de depresia anterioara.

Rolul mediului in declansarea depresiei

In general, influentele genetice par a fi importante in continuitatea simptomelor depresive. Efectele aduse de mediul inconjurator par de asemenea sa joace un rol in continuitate (cel putin la copii si adolescentii mai tineri). Sunt, cu toate acestea, relativ putine studii longitudinale ale depresiei, simptomele si rezultatele nefiind in intregime consistente fata de cele existente.

Copiii parintilor cu boli mintale se confrunta adesea cu adversitate de mediu cum ar fi un comportament parental ostil sau inconsistent. Astfel, caracteristicile parentale sunt puternic asociate cu mediul de crestere pe care il ofera copiilor lor, iar caracteristicile parentale vor fi influentate de genele parintilor. Genele care au influentat anxietatea precoce au crescut sensibilitatea la evenimentele de viata stresante ulterioare si, de asemenea, la o expunere crescuta la depresie.

In concluzie, depresia, evaluata categoric ca tulburare, este familiala, cele mai mult dovezi sugerand importanta influentelor genetice si a factorilor de mediu. Corelatia genei cu mediul a subliniat faptul ca factorii genetici si de mediu nu sunt distincti, dar actioneaza impreuna pentru a influenta depresia si anxietatea.

In ciuda numeroaselor studii asupra depresiei copilului si adolescentului, se stie foarte putin despre factorii care au in vedere transmiterea depresiei intre diferite generatii si mecanismele specifice implicate. Acesta este un domeniu important din punct de vedere clinic, deoarece poate ajuta la directionarea interventiilor viitoare pentru copiii cu risc ridicat de depresie.

A existat mult interes pentru interactiunea dintre gene si mediu. Un punct de vedere important spune ca nu se poate presupune intotdeauna ca influenta individul asupra mediului sau se datoreaza in totalitate genelor, ci faptului ca selectia de medii provine din caracteristicile individului si nu din gene; de exemplu, factorii precum trasaturile proprii ale persoanei si experientele acesteia pot influenta expunerea persoanei la medii de risc. Un pas important pentru cercetarile viitoare este acela de a descoperi cat de multe dintre „afectele persoanei” observate sunt de fapt datorate genelor si cate datorate caracteristicilor individule.

S-au aflat multe din cercetarile geneticii comportamentale despre etiologia si comorbiditatea copilariei, a depresiei si anxietatii adolescentine. Terenul este acum bine pregatit pentru a extinde aceste cercetari si pentru a trece la examinarea interactiunii complexe dintre gene si mediu, precum si studiul mecanismelor implicate in patogeneza si dezvoltarea psihopatologiei.