Sambata 24 iunie 2023, Buzau

 

Se iau oameni de-ai Buzaului si din imprejurimi, deopotriva specialisti din zona de sanatate mintala, cat si oameni obisnuiti, se organizeaza un Centru foarte, foarte primitor ”Iazul Morilor” si se faciliteaza accesul unora la ceilalti. Ce ar fi specialistii fara oameni interesati de dezvoltare personala si oamenii fara insight-urile si aha-urile pe care discutiile obisnuite, pe teme (ne) vorbite cu specialisti le provoaca? Si cum rezilienta fiecarui individ se sustine si prin actiuni colective, la aceasta dezvoltare a rezilientei participantilor am contribuit si eu la conferinta despre trauma psihica si atelierul practic, folosind metoda constelatiei intentiei, pe care le-am sustinut.

”Nimic nu a venit de la sine” si ” nimic nu s-a intamplat peste noapte”! Oamenii s-au adus unii pe altii, organizatorii au primit unda verde si sustinere, inclusiv financiara, specialistii au raspuns la aceste solicitari si toti au muncit in patratica lor. Eu am fost doar unul dintre pioni, si cu sinceritate, nu am fost pionul principal. Nu am fost nici macar ”nebunul” de pe tabla de sah, am fost doar un pion curajos, cu ceva experienta si dornic sa iasa in lumea larga, cu mintea la rege si regina si la jocul unde toata lumea poate castiga (utopic, dar nu imposibil atunci cand vorbim de sanatate psihica).

Cum a fost pentru mine? Ce a ramas cu mine?

Am avut nevoie de cateva zile sa mi se aseze mintea si sufletul, pentru ca a fost o experienta intensa, un roller coaster si un drum lin in acelasi timp. Am descoperit ca este o provocare sa scoti trauma la vedere, intr-un timp scurt, mai ales atunci cand nu vorbim de traume cu ”T” ci de traume cu ”t” (bullying, atasament critic, mutari dese, pierderi neprocesate, separarea de parinti, secrete, absenta caldurii si a sustinerii emotionale, familie conflictuala)! Este o provocare si mai mare sa traduci si sa oferi informatii, fara sa coplesesti si sa vorbesti din carti! Am simtit o bucurie imensa sa vad cu ochii mei si sa observ deschidere, curiozitate si curaj la oameni de toate varstele! Este una dintre trairile pentru care sunt cea mai recunoscatoare: cea in care un om se simte suficient de in siguranta cat sa se dea drept exemplu si sa fie compania altor persoane interesate sa inteleaga cand si cum cineva sufera de o trauma. Sau ce inseamna stresul versus trauma. Si ce ajuta pe termen scurt si pe termen lung in recuperarea de dupa o trauma.

Am vorbit mult despre scris, in sens terapeutic. Mai multi participanti au impartasit nevoi si intentii pe care le-au pus in scris si au vorbit despre reusite si blocaje. Cineva scria la o carte pentru copii, altcineva se gandea sa scrie unor oameni pe care nu i-ar fi vrut in preajma. Am pus in lumina calitatile si resursele fiecaruia. Stii exercitiul acela ”simplu” (care nu mai simplu nu e!) in care scrii de mana, pentru cateva minute bune toate lucrurile bune despre tine pe care le stii, tot ce iti place la tine, tot ce faci si ai facut bine, tot ce vrei sa pastrezi si sa infloresti in interiorul si in exteriorul tau? Ei bine, eu stiu ca cel putin un participant a plecat cu intentia de a scrie despre sine intr-un mod pozitiv si sanatos. Am vorbit despre dependente si despre cum salvarea celuilalt este imposibila, fara ca acesta sa ceara ajutor si sprijin. Si despre cum mancarea sau munca in sine nu transforma pe cineva intr-un dependent, daca acesta nu are o vulnerabilitate si o istorie traumatica nerezolvata. Asa cum spunea Gabor Mate ”nu este dependenta, cat suferinta/ ”It”s not the addiction, but the pain”.

Si am primit intrebari despre reglarea anxietatii si cum pot sentimentele de vina neimblanzite sa dea navala si sa provoace inca si mai multa anxietate. Am vazut ca printr-un val care se ridica cum isi pot proteja parintii copiii si care este poate unul dintre sentimentele cel mai toxice si insinuoase care le poate afecta negativ relatia cu copiii lor. Parintii au nevoie sprijin, de un sat alaturi si au nevoie sa-si regleze propriile suferinte, ca sa isi poata vedea copiii asa cum sunt ei. Nici un copil nu vrea sa fie vazut prin filtrul vinovatiei personale pe care parintele o proiecteaza pe copil. Si nici un parinte coplesit de vina nu poate sa fie alaturi de copilul sau. Insa da, poate fi nevoie de reparatii in relatiile parentale, dar reparatiile nu-s tot una cu acuzatiile si dinamica victima agresor atat de toxica si nociva. Si toate exemplele, clarificarile si Aha-urile si hmm-urile si intrebarile au fost ghidate cu maiestrie didactica si psihologica de colega mea si partenera mea la acest eveniment: Carmen Neagu. Profesor si psiholog psihoterapeut, om si colega implicata intr-un proiect plin de sens si de necesitate: sanatatea emotionala a oamenilor din comunitatea ei apropiata.

Si imi vine in gand o intentie: ori de cate ori cunoastem oameni care ne primesc cu bucurie, care ne intampina cu o imbratisare fizica sau prin privire, care vor sa NE cunoasca si sa SE cunoasca pe ei insisi, in timp ce calatoresc o bucata de drum alaturi de noi, sa le intindem mana si sa avem incredere! In noi si cei cu care ne intalnim pe drum! Pana la urma ce se poate intampla? Cel mai rau lucru? Doar ca ”eşti in pericol sa mai şi plangi puţin, daca te-ai lasat imblanzit…”(Micul Print, Antoine de Saint-Exupery).

Articol publicat de Ioana Dancescu, psiholog psihoterapeut, pe terapiafunctioneza.ro.

Conferinta ~ Despre trauma psihica, pe intelesul tuturor ~ poate fi vizionata, in tihna, aici: Conferinta interactiva la Iazul Morilor