Acest articol scris de Andrei Moldovanu, student la Facultatea de Psihologie UBB Cluj, se adreseaza in primul rand parintilor cu copii mici sau celor care vor sa devina parinti.

Dupa primul an de viata al copilului, ai impresia ca ce e mai greu a trecut. Au trecut noptile nedormite, colicile si durerile de crestere a dintilor. Acum copilul face primii pasi, incepe sa gangureasca si e extrem de simpatic. Sunt insa unele semne care te pot pune pe ganduri si te fac sa te intrebi daca nu cumva este ceva diferit la copilul tau.

Autismul este o tulburare de comportament (ci nu o boala) care este depistata si diagnosticata de regula in primii 3 ani de viata. Se estimeaza ca aproximativ 1 din 100 de persoane are o tulburare din spectrul autist (TSA). Cel mai bun lucru pe care-l poate face o parinte este sa se informeze, sa inteleaga ce este autismul, care sunt semnele sale timpurii si care sunt nivelurile de severitate ale autismului. Cu cat afectarea este mai mare, cu atat sprijinul de care copilul are nevoie este mai mare.

Ce este autismul? Care sunt semnele la care trebuie sa fiu atent?

Autismul se caracterizeaza prin dificultati de comunicare si o capacitate mai redusa de a interactiona cu ceilalti. In plus, persoanele aflate pe spectrul autist afiseaza comportamente si limbaj repetitive si au o gama mai restransa de interese.

In cel de-al doilea an de viata, manifestarile autismului se pot recunoaste cu mai multa usurinta, desi exista cazuri in care apar inainte de 12 luni, daca bebelusul are o dezvoltare intarziata, sau dupa 24 de luni, daca simptomele sunt mai putin evidente.

In principal, ar trebui sa fiti atenti la procesul de dezvoltare al copiilor, mai ales in primii doi ani de viata. In cazul in care observati unele dintre urmatoarele semne, va sfatuiesc sa mergeti cu copilul la o evaluare psihologica:

  • Copilul nu face contact vizual cu voi;
  • Pare ca nu aude normal;
  • Pare ca nu intelege atunci cand ii vorbiti;
  • Nu zambeste cand i se zambeste;
  • A depasit varsta de 1 an si 6 luni si inca nu foloseste cuvinte clare pentru a cere ce isi doreste;
  • Nu reactioneaza cand este strigat pe nume;
  • Nu priveste obiectele pe care i le indicati;
  • Nu imita ceea ce faceti;
  • Este greu de calmat cand plange;
  • Isi acopera urechile cu mainile atunci cand aude anumite zgomote;
  • Este violent cu cei din jur si cu sine insusi.

Cat de severa este manifestarea? Exista 3 niveluri de clasificare

Clasificarea este facuta avand ca reper abilitatile de comunicare precum si comportamentul repetitiv. Astfel ca, cea mai recenta versiune a Manualului de Diagnostic Psihiatric (DSM-5) introduce o schema in trei niveluri. Scopul clasificarii este acela de a stabili nivelul de implicare si de sprijin de care necesita copilul. Este bine ca parintele sa cunoasca aceste detalii pentru a sti unde se incadreaza copilul sau si cum poate sa comunice si sa interactioneze cu el pentru o crestere sanatoasa atat pentru sine cat si pentru membrii familiei.

Nivelul 1 – Nevoia de sprijin

Copiii aflati la acest nivel necesita sprijin datorita deficientelor de comunicare care provoaca deteriorari importante in planul social. Au dificultati in a initia interactiuni sociale si ofera raspunsuri atipice la propunerile celor din jur. E posibil chiar sa aiba un interes scazut pentru interactiunile sociale.

Totusi, copiii aflati la acest nivel al autismului pot sa formuleze propozitii complete, sa initieze conversatii, dar de regula nu reusesc sa-si faca prieteni noi. Iar in ce priveste comportamentele repetitive si restrictive, dau dovada de rigiditate cand se confrunta cu situatii noi, evitandu-le complet sau nereusind sa se adapteze la diferente.

Cei aflati la acest nivel sunt cel mai usor de recuperat.

Nivelul 2 – Nevoia de sprijin substantial

Dificultatile de comunicare verbala si nonverbala sunt mai accentuate decat la primul nivel. Chiar si cu ajutor specializat, dificultatile de vorbire sunt notabile. Nu initiaza interactiuni sociale si abia reactioneaza cand sunt initiate de altii.

Copilul foloseste propozitii simple, interactioneaza limitat doar cu obiectele de interes special si are un limbaj nonverbal aparte. Este foarte rigid in reactii, nereusind sa se adapteze la schimbari. Comportamentele repetitive si restrictive sunt numeroase si evidente chiar pentru observatorii neavizati.

Nivelul 3 – Nevoia de un sprijin mult mai substantial

Din cauza deficientelor severe de comunicare verbala si nonverbala, copiii ajung sa prezinte lipsuri importante in viata de zi cu zi. In ceea ce priveste interactiunile cu ceilalti, acestea sunt limitate, iar raspunsurile la invitatiile celorlalti pentru a comunica sunt minime.

Copilul foloseste putine cuvinte inteligibile, initiaza rareori interactiunile, iar atunci cand o face abordeaza o modalitate pentru a fi cat mai direct in a-si indeplini scopul. Se caracterizeaza prin rigiditate comportamentala, dificultate extrema in a accepta schimbarile, comportamente repetitive si restrictive care il afecteaza din toate punctele de vedere si ii provoaca o suferinta profunda.

Dupa cum am precizat la inceput, autismul nu este o boala ci ca un tipar atipic de dezvoltare. Trebuie sa sprijinim copiii si sa fim alaturi de ei pe cat mai mult posibil. Pentru a incheia intr-o nota pozitiva va prezint un citat al unei mame cu doi copii autisti: „Ceea ce vrem pentru copiii nostri este ceea ce toata lumea doreste pentru copiii lor. S-ar putea sa dureze mai mult pentru a obtine acest lucru, s-ar putea sa necesite mai multa interventie din partea noastra, dar in final sanatatea si fericirea sunt ceea ce toti doresc pentru copiii lor.”

POT COMUNICA “NORMAL”? Cum interactionam?

Deseori parintii isi aud copiii folosind repetitiv anumite cuvinte/sunete sau propozitii si nu stiu ca este o trasatura ce tine de TSA. Ei trebuie sa inteleaga ca nu numai copilul lor se comporta astfel, ci toti copiii care au autism, iar, acest fapt la randul sau, nu inseamna ca acesta nu se poate juca, invata, trai in acelasi mediu ca si colegii sai. Autismul reprezinta un mod diferit de a gandi, nu o boala care afecteaza “normalitatea”.

In randurile urmatoare voi incerca sa prezint cateva probleme de comunicare intalnite la copiii cu TSA si metode folosite pentru dezvoltarea limbajului si a comunicarii.

Modalitati de comunicare la copiii cu autism

Ecolalia reprezinta felul in care copilul cu autism invata limbajul si comunicarea si consta in repetarea de cuvinte sau fraze.

Copiii autisti se folosesc de ecolalie pentru ca invata diferit limbajul. Spre exemplu, daca unui copil cu TSA i se prezinta in mod repetat, asociativ, imaginea cu un animal impreuna cu onomatopeele aferente imaginilor, iar terapeutul intreaba constant „Cum face? Ce face?”, orice repetare venita din partea copilului  fie a intrebarii „cum/ce face?”, fie a onomatopeelor, poate fi tradusa drept un prim semn de imitare si implicit un prim pas in invatarea limbajului.

Parintii trebuie sa stie ca sunt multe motive pentru care copiii folosesc ecolalia cu scopul de a comunica (pentru a se calma, pentru a se bine dispune, pentru a obtine ceva, pentru a incepe un joc, pentru a atrage atentia cuiva, pentru a protesta impotriva unui obiect sau a unei activitati sau pentru a transmite o stare emotionala).

Folosirea gesticii altor persoane se refera la utilizarea mainii si degetelor altor persoane pentru a arata obiectul dorit, gest comun copiilor aflati in dezvoltare precum si in cazul copiilor cu intarziere in dezvoltarea limbajului. In aceasta situatie, parintii ar trebui sa ramana calmi deoarece acest mod de comunicare pozitiva poate sa reprezinte un mijloc al copilului de a se apropia de parinte.

O alta caracteristica a copiilor cu TSA este folosirea inversata a pronumelui. Astfel, deoarece ei repeta intrebarile care le-au fost adresate, ei folosesc acelasi pronume personal (persoana a II-a si a III-a) folosit in intrebare. De exemplu, la intrebarea „Vrei o inghetata?”, copilul raspunde „Da-i inghetata”/„Baiatul vrea inghetata.”. Folosirea pronumelui „tu” in loc de „eu”, cu referire la propria persoana nu este tipica doar TSA, ci se incadreaza intr-un specific de dezvoltare a componentei morfologice a limbajului.

Accentul, intonatia, melodicitatea sunt folosite intr-un mod eronat. De exemplu, copiii raspund la o intrebare folosind acelasi ton interogativ nefiind capabili sa isi exprime emotiile prin tonul vocii. Limbajul copiilor suna robotizat si astfel este perceput drept atipic.

Metode folosite pentru dezvoltarea limbajului si a comunicarii

Art-terapia este o forma de terapie expresiva care utilizeaza procesul creativ artistic pentru a obtine o imbunatatire a starii fizice, mentale si emotionale a unei persoane. In ceea ce priveste copilul autist, art-terapia imbunatateste abilitatile de comunicare, dezvoltarea sinelui, a imaginatiei si a gandirii abstracte, a relatiilor etc.

In art-terapie se folosesc semne, simboluri, povesti, picturi, desene, dansuri, teatru. Aceste mijloace ii ajuta pe copii sa isi exprime emotiile, sa comunice, deci practic sa se dezvolte.

Dactilopictura (pictura cu degetele) ii ajuta pe copii sa realizeze legatura cauza-efect, dezvoltandu-le simtul artistic, dar si notiunea de forme geometrice.

Benzile desenate ii ajuta pe copiii cu autism sa isi dezvolte abilitatile de comunicare. Acestea sunt realizate de terapeuti si prezinta diverse situatii intre persoane diferite cu scopul de a discuta si analiza evenimentele prezentate. De exemplu, cu ajutorul benzilor desenate, copii invata mult mai usor despre conflictele dintre persoane decat ar putea sa inteleaga in urma unei discutii verbale. Apoi, copilul este invitat sa deseneze, inversand rolurile cu terapeutul. Aceasta tehnica se foloseste in special in cazul copiilor care au dificultati de comunicare verbala. Astfel, prin intermediul acestei activitati, copilul este capabil sa integreze emotional si intelectual experiente personale reflectate in desenele realizate. In plus, terapeutul poate sa inteleaga mult mai bine experientele copilului.

PECS este o metoda de comunicare vizuala prin intermediul pictogramelor si care promoveaza insusirea abilitatilor de comunicare.

PECS se realizeaza in sase pasi:

  • Cum sa comunicam – Copilul invata sa schimbe cate o imagine pentru obiectele/activitatile pe care le doreste;
  • Distanta si Persistenta – Copilul invata sa generalizeze ce a deprins in spatii diferite, cu persoane diferite si distante diferite. Astfel, invata sa fie persistenti;
  • Diferentierea imaginilor – El invata sa aleaga si sa ceara dintre mai multe imagini preferate;
  • Structura propozitiei – Copilul invata sa construiasca propozitii simple cu ajutorul imaginilor;
  • Raspund la intrebare – Acesta invata sa raspunda la intrebarea „Ce vrei/doresti?” prin intermediul imaginilor;
  • Comentariu – Copilul invata sa raspunda la intrebarile „Ce vezi/auzi?”, „Ce este aceasta?” si invata sa faca propozitii cu „Eu vad/aud/simt”, „Aceasta este”.

PECS a avut succes la copiii cu autism. Cei care au folosit aceasta tehnica au cunoscut imbunatatiri in ceea ce priveste comunicarea.

O mare parte dintre copiii care sufera de autism sub varsta de cinci ani care au folosit timp de cel putin un an PECS a reusit sa isi imbunatateasca limbajul. Alte beneficii ale folosirii acestei modalitati sunt reducerea problemelor in controlarea comportamentului, cresterea interactiunii sociale in general si a interactiunii cu semenii.

In final le recomand parintilor mai intai sa consulte un specialist, apoi sa participe impreuna cu copiii la sedintele de terapie pentru a intelege modurile de comunicare a copilului si pentru a invata cum sa interactioneze cu el cat mai eficient.

Bibliografie: