Prima data cand am auzit aceasta analogie a fost la un modul de terapia schemelor cu Cristina Sterie. Asa am devenit interesata de partea genetica a dezvoltarii si am inceput sa citesc despre sensibilitatea biologica la mediu.

Sensibilitatea biologica la mediu este in esenta un nou mod de a privi ereditatea și mediul. Nu este vorba despre vechea dezbatere „genele sau mediul”, ci mai degraba despre modul in care atat natura (genele) cat si hranirea (mediul) lucreaza impreuna pentru a produce dezvoltare.

Pe scurt, este ideea conform careia unii dintre noi (si unii dintre copiii nostri) suntem mai sensibili la mediu din cauza genelor noastre, prin urmare suntem mai sensibili biologic la lumea noastra, la contextul nostru de viata.

Cercetatorul Thomas Boyce si colegii sai suedezi vorbesc despre sensibilitatea biologica folosind analogia cu „copilul papadie” si „ copilul orhidee”.

Un copil papadie este rezistent

Indiferent de conditiile care le inconjoara – sol, soare, ploaie, papadiile vor prospera.

Copiii papadie sunt rezistenti din punct de vedere biologic, genele lor ii protejeaza de atacurile mediului. In unele cazuri, acesti copii cresc pentru a fi o inspiratie, ne miram de capacitatea lor de a prospera in ciuda circumstantelor lor.

Dar in cele mai multe cazuri, copiii papadie reprezinta copii care cresc in familii cu resurse economice limitate, cu parinti care au avut diferite grade de sensibilitate sau de severitate si se dovedesc a fi membri de succes ai societatii.

Un copil-orhidee este sensibil

Din punct de vedere biologic, copiii orhidee poarta gene riscante. Sunt foarte sensibili la mediul inconjurator – dieta, educatia si toxinele, toate au potentialul de a afecta profund dezvoltarea copiilor orhidee. Dar acesti copii pot prospera si in contextul potrivit. Avand cantitatea potrivita de lumina solara, umiditate, sol special si un program regulat de udare, orice orhidee va inflori pe tot parcursul anului.

In timp ce copiii orhidee sunt mai sensibili la aspectele negative ale mediului lor, ei sunt si mult mai receptivi la cele pozitive.

Un copil lalea este un amestec de sensibil si rezistent

Recent, cercetatorii au identificat un al treilea tip – copilul cu sensibilitate medie care se afla undeva la mijloc – poate cu un amestec de rezistenta si sensibilitate. ⁠

Analizand un grup mare de oameni, cercetatorii au descoperit ca oamenii foarte sensibili (orhideele) reprezinta aproximativ 31%, in timp ce grupul cu rezilienta crescuta este 29% (papadie), iar al treilea grup, cel mediu, constituie 40% (lalele).

Intrebarea este, desigur, cum se traduce acest lucru in educatia parentala? De ce au nevoie exact copiii orhidee?

Cred ca ajuta sa te uiti la un exemplu. Cathi Propper a analizat cat de bine s-au reglat bebelusii atunci cand au fost separati de mamele lor de trei ori la varsta de 3 luni, 6 luni si 12 luni ( masurat acest lucru folosind un indice legat de ritmul cardiac). Deci, practic, a masurat cat de bine ar putea copiii sa faca fata stresului.

Bebelusii care au avut versiunea riscanta a genei dopaminei au prezentat mai putina reglare (mai mult stres). Nu s-au descurcat la fel de bine cand mama a parasit camera pentru o perioada scurta de timp. Acest lucru a fost valabil la 3, 6 si 12 luni, CU EXCEPTIA CAZULUI cand acei bebelusi au avut si mame care au fost evaluate ca fiind foarte calde si sensibile in reactiile cu copilul lor. In acest caz, odata ce acei bebelusi au ajuns la varsta de 12 luni, au avut o reglare similara bebelusilor fara gena riscanta a dopaminei. In acest exemplu, bebelusii cu gena riscanta sunt bebelusii de orhidee, iar bebelusii fara risc sunt bebelusii papadie. Copiii orhidee nu se regleaza in mod natural la fel de bine ca bebelusii papadie. Dar daca bebelusii orhidee au o mama care este super sensibila, atunci pana la varsta de 12 luni se pot regla la fel de bine ca bebelusii papadie. Deci, in mediul potrivit, acesti bebelusi ar putea dezvolta o buna reglare si se pot dezvolta.

Aceste descoperiri sunt uimitoare. Ele arata ca parentingul sensibil si cald ne poate proteja copiii de propria lor mostenire genetica. Poate ca se nasc cu riscuri, dar aceste riscuri nu sunt un lucru sigur. Si mai ales pentru copiii expusi riscului, mediul si parentingul au un efect decisiv.

Nu stim daca copiii nostri au o versiune riscanta a unei gene sau nu. Si, in realitate, un copil poate avea o gena riscanta intr-o zona, dar gene rezistente in alte cateva zone.

Majoritatea copiilor nu se vor incadra in categoriile de papadie sau orhidee – in schimb, pot fi o combinatie a ambelor – o lalea. Probabil vezi anumite aspecte in care copilul tau este probabil mai sensibil si are nevoie de atentie speciala suplimentara din partea ta si alte aspecte in care se dezvolta aparent fara a avea nevoie de nimic de la tine.

Mesaj pentru parinti:

  1. Toti copiii sunt unici si, prin urmare, o educatie „buna” va arata diferit pentru diferiti copii.

Unii dintre noi au nevoie sa „planeze” sau sa fie „parinte elicopter”, deoarece copiii nostri isi asuma mai multe riscuri sau au nevoie de noi mai mult intr-o anume situatie. Unii dintre noi au nevoie sa se retraga si sa-si lase copiii sa invete sa isi asume anumite riscuri. Unii dintre noi s-ar putea sa afle ca copiii nostri sunt nesiguri in situatii noi si vor sa le fim aproape.

Exista un numar infinit de moduri de a fi un parinte atent si receptiv si toti facem doar ceea ce credem ca copiii nostri au nevoie de la noi. Ceea ce au nevoie poate varia atat de mult de la copil la copil si de la o situatie la alta. Si, de obicei, invatam pe masura ce traim. Vedem fiecare noua etapa ca o taina si nu stim intotdeauna cum sa cream „cel mai bun” mod pana cand nu am trait in acea etapa o vreme.

  1. Parintele conteaza.

Conteaza foarte mult, mai ales pentru unii copii. Poate schimba literalmente expresia anumitor gene. Majoritatea copiilor au unele calitati de orhidee si au nevoie de noi sa fim pozitivi, sensibili si receptivi la nevoile lor.

Cum procedam face diferenta. Nu trebuie sa fim parinti perfecti, nimeni nu poate fi. Dar ceea ce putem face este sa ne umplem toolbox-ul pentru parinti astfel incat sa avem strategii pentru a face fata momentelor si comportamentelor pe care le gasim provocatoare ca parinti.

Sursa: https://nurtureandthriveblog.com/is-your-child-a-dandelion-or-an-orchid/