Depinde in ce stadiu al schimbarii suntem. John Norcross, James Prochaska si Carlo DiClemente au definit acest stadiu ca fiind gradul de pregatire al persoanei fata de schimbare, definita atat ca perioada de timp precum si ca set de sarcini necesare pentru avansarea la stadiul urmator. Stadiile au specificitate comportamentala si temporala, nu sunt trasaturi de personalitate stabile.
- Precontemplarea este stadiul in care nu exista nicio intentie de schimbare a comportamentului in viitorul previzibil. In acest stadiu, majoritatea persoanelor nu sunt constiente sau sunt putin constiente de problemele lor; cu toate acestea, familiile, prietenii lor si angajatorii sunt adesea foarte constienti ca precontemplatorii au probleme. Cand precontemplatorii vin in psihoterapie, adesea fac acest lucru din cauza presiunii sau coercitiei din partea altora. Rezistenta la recunoasterea sau modificarea unei probleme este marca precontemplarii.
- Contemplarea este stadiul in care persoanele sunt constiente ca exista o problema si se gandesc serios la rezolvarea ei dar nu si-au luat inca un angajament sa actioneze. De obicei, acesta este momentul in care se apeleaza la terapie. Oamenii pot ramane blocati in stadiul de contemplare ani de zile. Contemplatorii se lupta cu propriile evaluari pozitive ale comportamentului lor disfunctional si cu cantitatea de efort, energie si pierdere necesare pentru a-l depasi. Elementul central al contemplarii este analiza serioasa asupra rezolvarii problemei.
- Pregatirea este un stadiu care combina criteriile legate de intentie si comportament. In acest stadiu, persoanele intentioneaza sa actioneze in viitorul apropiat si au intreprins fara succes actiuni in ultimul an. Cei care sunt pregatiti sa actioneze inregistreaza mici schimbari comportamentale, cum ar fi a bea mai putin sau a contacta profesionisti in ingrijirea sanatatii. Desi acestia si-au redus problema, nu au atins inca un prag al actiunii eficace, cum ar fi abstinenta de la abuzul de alcool. Cu toate acestea, ei intentioneaza sa intreprinda o astfel de actiune in viitorul foarte apropiat.
- Actiunea este stadiul in care persoanele isi modifica comportamentul, experientele si/sau mediul pentru a-si depasi problemele. Actiunea implica cele mai evidente schimbari comportamentale si necesita un angajament considerabil de timp si energie. In stadiul actiunii, schimbarile comportamentale tind sa fie foarte vizibile si recunoscute in exterior. Caracteristicile stadiului actiunii sunt modificarea comportamentului tinta pana la un nivel acceptabil si eforturile concertate pentru schimbare.
- Mentinerea este stadiul in care oamenii depun eforturi pentru a preveni recaderea si isi consolideaza beneficiile obtinute in timpul actiunii. Pentru comportamentele adictive, acest stadiu se extinde de la 6 luni pana la o perioada nedeterminata de la actiunea initiala. Pentru unele comportamente, mentinerea poate fi considerata a dura intreaga viata. Criteriile pentru stadiul de mentinere sunt a fi capabil sa ramana fara problema si sa se angajeze cu consecventa intr-un comportament nou, incompatibil, pentru mai mult de 6 luni.
Schimbarea este un proces, de aceea omul isi pastreaza permanent libertatea de a iesi din el, intorcandu-se la vechile obiceiuri. Toate etapele din proces sunt ocazii de vulnerabilitate in care poate fi tentat sa renunte la program. Si permanent poate recadea si sa trebuiasca sa o ia de la inceput, dar atata timp cat este intr-o relatie terapeutica sanatoasa, satisfacatoare si constanta, are un context real sa se schimbe.
