Evaluare pentru ADHD și AuADHD la adulți

Cine vine, de obicei, la o evaluare pentru ADHD sau AuADHD

Vine femeia care, la patruzeci de ani, descoperă pentru prima oară termenul „ADHD la femei” într-un articol citit pe fugă. Recunoaște, în câteva paragrafe, o viață întreagă. Amânările care nu țineau de lene. Oboseala care nu se vindeca după nicio vacanță. Sentimentul cronic că „toți ceilalți au primit un manual pe care eu nu l-am primit”. Vine pentru că, în sfârșit, vrea să afle dacă explicația e cea pe care a căutat-o de douăzeci de ani.

Vine adultul performant care, văzut din afară, le are pe toate — job, familie, rezultate. Pe dinăuntru, fiecare zi e un negoț cu epuizarea. A încercat productivitate, agende, aplicații, pauze, mindfulness. Funcționează săptămâni, apoi se prăbușește. Vine pentru că efortul real nu se vede nicăieri și începe să se întrebe dacă nu cumva creierul lui funcționează după altă logică.

Vine părintele al cărui copil a primit recent un diagnostic de ADHD sau autism. La fiecare descriere din raportul psihologului recunoaște, cu un fior, o variantă din viața proprie. Vine pentru sine, dar și ca să fie un sprijin mai bun pentru copilul lui.

Vine cel care suspectează că nu e doar ADHD, ci și ceva în aria autismului — AuADHD, cum a învățat să se numească. Oboseala socială atipică. Sensibilitatea senzorială. Masking-ul cronic. Nevoia de retragere care nu e niciodată suficientă. Vine pentru că răspunsurile parțiale nu i-au mai ajuns.

Și vine, uneori, adultul căruia i s-a spus toată viața că e leneș, dezorganizat, prea mult sau prea puțin. Vine cu o întrebare simplă: e ceva ce poate fi înțeles, în loc să fie reparat?

Pentru toți, e același punct de plecare: o întrebare ajunsă la momentul în care cere un răspuns serios.

Ce este, de fapt, evaluarea pentru ADHD/AuADHD

E un proces care îmbină rigoarea științifică a interviului clinic și a testării psihometrice cu căldura unei conversații despre cum funcționează creierul tău, cu cineva care îți ascultă povestea fără s-o reducă la o listă de simptome.

ADHD-ul la adult nu se diagnostichează printr-un singur test. Nu se confirmă în 30 de minute la cabinet. Și nu e niciodată „evident la prima vedere” — mai ales la adulții care au învățat de mici să-și camufleze dificultățile. De aceea evaluarea pe care o ofer este un parcurs structurat, cu mai multe surse de informație complementare.

Interviul clinic structurat — DIVA-5

E standardul internațional pentru diagnosticul de ADHD la adult. Parcurgem împreună, criteriu cu criteriu, atât prezentul, cât și copilăria, cu exemple concrete din viața ta. E partea în care povestea capătă formă clinică.

Anamneza pe modelul 5P biopsihosocial

Lucrez cu un cadru de conceptualizare care privește simultan cinci dimensiuni: problema actuală, factorii predispozanți, precipitanți, de menținere și factorii protectivi. Adică nu doar ce se întâmplă acum, ci și cum a ajuns să fie așa, ce îl menține, și ce resurse există deja în tine.

Scale și instrumente validate științific

Folosesc instrumente recunoscute internațional: ASRS v1.1 (Organizația Mondială a Sănătății), BDEFS-Barkley pentru deficitele de funcționare executivă, EFX-A pentru evaluarea funcționării executive la adulți, baterie atențională (d2, Flanker). Acolo unde se ridică suspiciunea de profil în spectrul autismului, adaug AQ (Autism Quotient), instrumente de screening pentru masking (CAT-Q) și pentru stigma internalizată (SSAS).

Diagnostic diferențial

Multe condiții pot semăna izbitor cu ADHD-ul: anxietatea generalizată, depresia atipică, traumatismele complexe, burnout-ul cronic, tulburările de somn, sindromul premenstrual disforic și anumite profile de personalitate. Uneori coexistă cu ADHD-ul; alteori îi iau locul. Parte din evaluare e să distingem ce e ce, ca să nu pleci cu o etichetă rapidă, ci cu o înțelegere care chiar se potrivește.

Conversația de feedback

Aici se întâmplă lucrul care contează cu adevărat. Un raport, oricât de bine făcut, rămâne o foaie cu coduri și cifre dacă îl citești singur. Așezată împreună cu cineva care te-a ascultat, aceeași foaie devine o hartă.

Cum lucrăm împreună

🌱 Ședința 1 — anamneza. Ne așezăm și începem cu povestea ta. Copilăria, școala, relațiile. Momentele în care ceva a scârțâit. Momentele în care ceva a funcționat surprinzător de bine. Aici așez fundația conceptualizării 5P și înțelegem împreună ce te aduce, de fapt, la evaluare. E ședința în care faci, poate pentru prima oară, un inventar al propriei povești fără să trebuiască să o aperi.

🌿 Ședința 2 — testarea. Aplicăm instrumentele clinice: interviul structurat DIVA-5, scalele validate (ASRS, BDEFS, EFX-A) și proba atențională. Dacă apare suspiciunea de spectru autist, adaug instrumentele specifice pentru AuADHD (AQ, CAT-Q). O parte din chestionarele cu autoadministrare se completează acasă, într-un spațiu liniștit. Partea structurată se face împreună, la cabinet sau online.

🌳 Ședința 3 — feedbackul. Pleci cu raportul clinic scris, dar mai ales cu o conversație în care lucrurile capătă, în sfârșit, sens. Discutăm rezultatele și le punem în contextul vieții tale. Identificăm comorbiditățile relevante. Conturăm pașii următori — fie că înseamnă consult psihiatric pentru medicație, psihoterapie, adaptări la locul de muncă, sau, uneori, simpla permisiune de a te recunoaște.

Ce s-ar putea întâmpla

Vii cu suspiciunea de ADHD și o confirmăm — pleci, în sfârșit, cu o explicație care se potrivește pe toate părțile vieții tale. Începe atunci lucrul cel mai important: recitirea propriei povești prin lentila potrivită. Pentru mulți adulți cu diagnostic tardiv, aceasta vine la pachet cu un val de doliu pentru anii trăiți fără să știe — un doliu care merită spațiu, nu trecut sub tăcere.

Vii cu suspiciunea de ADHD și descoperim, împreună, că peste el se așază trăsături autiste suficient de marcate cât să justifice profilul AuADHD. Asta schimbă înțelegerea epuizării sociale, a sensibilității senzoriale, a nevoilor pe care le-ai considerat „prea mult” toată viața.

Vii cu suspiciunea de ADHD și constatăm că simptomatologia e, de fapt, expresia unei traume neprocesate, a unui burnout cumulat de ani, a unei depresii atipice sau a unei anxietăți cu manifestare predominant cognitivă. Plecăm de aici cu o direcție mai bună — pentru că ne uităm la cauza reală.

Vii nesigur și pleci cu o hartă clară: ce este ADHD, ce nu este, ce coexistă, ce ai de făcut și unde să mergi mai departe.

Toate variantele sunt bune. Pentru că rezultatul nu e un verdict, ci o înțelegere care îți aparține.

Filosofia mea de lucru — abordarea neuroafirmativă

Lucrez cu adulții cu ADHD și AuADHD într-un cadru numit neuroafirmativ. Ce înseamnă asta, în limbaj uman: pornesc de la premisa că un creier neurodivergent nu e un creier defect care trebuie reparat. E un creier care funcționează după altă logică decât cea pe care au fost calibrate majoritatea școlilor, locurilor de muncă și manualelor de productivitate. Diagnosticul, în acest cadru, nu e o etichetă a „ce nu merge”. E o descriere — cu rigoare clinică — a cum merge.

Asta nu înseamnă că ignorăm dificultățile reale. Disfuncția executivă există. Oboseala e reală. Costurile sunt reale. Înseamnă, însă, că le privim în context. Cât din ele vine din creierul tău? Cât din mediul care nu a fost gândit pentru tine? Și cât din vocea internă pe care ai construit-o încercând să te descurci între cele două? La adulții cu diagnostic tardiv — în special la femei — această voce internă, pe care literatura recentă o numește Critic Ableist, e adesea mai costisitoare decât simptomele propriu-zise.

Practic, asta înseamnă trei lucruri: te tratez ca expert în propria experiență; așez datele clinice fără să suprascriu povestea ta; și îți ofer, alături de raport, un limbaj nou cu care să te poți descrie pe tine însuți — fără să mai trebuiască să te aperi.

Rolul meu e să așez datele pe masă cu integritate și să te însoțesc în descifrarea lor — atât. Decizia despre ce faci cu ele rămâne acolo unde îi e locul: la tine.

Pentru cine e potrivit

🍂 Adulți care suspectează ADHD — la orice vârstă, cu sau fără diagnostic anterior, cu sau fără medicație în istoric.

🍂 Adulți care suspectează AuADHD — adică ADHD coexistent cu trăsături autiste. E un profil frecvent diagnosticat tardiv, în special la femei și la persoane care au învățat de mici să-și mascheze dificultățile.

🍂 Părinți de copii recent diagnosticați care recunosc, în descrierea copilului, propria poveste, și care vor o evaluare proprie, pentru ei înșiși.

🍂 Adulți în pragul unei decizii terapeutice — cei care iau în considerare tratament medicamentos, începerea unei psihoterapii, schimbări la locul de muncă sau cereri de adaptări rezonabile, și care au nevoie de un punct de plecare clar.

🍂 Adulți care au primit un diagnostic rapid în altă parte și vor o reevaluare cu un cadru mai larg — diferențial, dezvoltativ, neuroafirmativ.

O întâlnire începe cu un mesaj

Dacă simți că e momentul, scrie-mi. Stabilim împreună ritmul, modul de lucru — la cabinet, în Buzău, sau online — și momentul în care începem. Cele trei ședințe se pot programa la intervale care se potrivesc vieții tale; nu e nevoie să se întâmple într-o singură săptămână.