Există dimineți care îți rămân în minte pentru totdeauna. Pentru mine, una dintre ele a început cu un telefon:
„În anul școlar următor vei intra în restrângere de activitate.”

Pentru cineva care dăduse un examen național ca să aibă acest post, a fost ca și cum buldozerul trecuse peste mine.

Nu era doar o veste administrativă. Era o lovitură directă în tot ceea ce credeam că sunt. Construisem de ani buni pe verticală – tot mai sus, fără plasă de siguranță sub mine– și deodată tot ce eram părea să se prăbușească. Ceea ce am descoperit ulterior – și asta e una dintre lecțiile centrale din cartea Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori– este că mă identificasem complet cu rolul profesional. Eram „profesoara”, nu Carmen. Nu exista „eu” fără jobul meu.

Așa a început povestea pe care o împărtășesc azi prin Pe cont propriu.

Ce este Pe cont propriu

Sunt mulți români care trăiesc cu ideea că sănătatea mintală în școli e un lux: „Nu sunt bani, nu sunt oameni, nu e timp.” Și totuși, în mijlocul acestor constrângeri, există loc de mișcare.

Pe cont propriu este drumul de la supraviețuire la creștere în spațiul gol și tăcut al educației din școli unde frica și neputința ne lasă singuri și ne pun la zid. Este școala și terapia la un loc.

Este locul unde experiențele personale se întâlnesc cu datele validate științific, iar povestea mea din ghidul de sănătate psiho-emoțională, Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori, se împletește cu pași concreți în agenda de lucru Îmblânzirea anxietății. Ghid terapeutic pentru profesori.

Când ești un profesor pe cont propriu, știi că se apropie 1 septembrie și tu nu vrei să mergi la școală. Și poate că nu e un semn al lipsei de vocație, ci al faptului că ți-ai învățat inima să recunoască locurile în care nu mai poate respira.

Pe cont propriu este un newsletter săptămânal în care aduc împreună fragmente despre trauma din școli și din educație, povești adevărate, resurse psihologice și exerciții practice pentru profesori. Nu pentru a adăuga „încă ceva de făcut” pe lista lor, ci pentru a crea spații de respiro în viața lor profesională.

Lecția mea personală

Am înțeles cu întârziere că munca mea devenise tot ceea ce eram. Prietena care a preluat catedra mea era cineva pe care eu însămi o adusesem în școală. Mă simțeam trădată și vinovată în același timp.

În terapie, am descoperit ceva esențial: valoarea mea nu este echivalentă cu funcția mea. Și că, dacă las munca să ocupe tot spațiul interior, pierd contactul cu Părțile mele care știu să trăiască și altfel.

Această lecție – de a separa cine sunt de ceea ce fac – este firul roșu al Pe cont propriu. Pentru mulți dintre noi, e o învățare dureroasă. De aceea, în fiecare ediție, adaug un exercițiu sau o practică ce poate ajuta la reconstruirea acestei delimitări sănătoase.

Practici din Îmblânzirea anxietății. Ghid terapeutic pentru profesori

De multe ori, corpul știe înaintea minții că suntem la limită. O practică simplă, dar puternică, este relaxarea musculară progresivă.

Exercițiu: Relaxarea musculară progresivă

Începe prin a respira adânc de trei ori. Strânge ușor un grup de mușchi (de exemplu, pumnii) timp de 7 secunde, apoi relaxează.
Continuă cu brațele, umerii, gâtul, fața, spatele, picioarele. Observă ce s-a schimbat în corpul tău la final.

Făcând asta zilnic, nu doar că îți reduci tensiunea fizică, dar îți antrenezi corpul să recunoască și să revină mai ușor la starea de calm.

Pentru cine este Pe cont propriu

Poate te afli la catedră de câțiva ani și începi să simți cum energia ți se scurge, deși îți iubești meseria.
Poate ești consilier sau psiholog școlar și observi că ești la limită, dar nu știi unde să cauți sprijin.
Poate ai trecut prin burnout și te-ai întors în școală cu gândul că de data asta vei face lucrurile altfel.

Pe cont propriu este pentru:

  • profesori și învățători care vor să își păstreze sănătatea mintală și bucuria de a preda;

  • consilieri și psihologi școlari care caută resurse adaptate contextului românesc;

  • asociații și organizații din zona educației care vor să colaboreze pe proiecte de prevenire a burnout-ului profesorilor și pe sănătatea mintală din școli;

  • oricine crede că sănătatea mintală a cadrelor didactice influențează direct calitatea actului educațional.

Ce găsești în newsletter

Îmi doresc ca fiecare ediție să fie mai mult decât un text de citit. Să fie un instrument de lucru și, uneori, un pretext să îți iei o pauză conștientă.

În Pe cont propriu vei găsi:

  • Povești și reflecții din experiența mea și a altor profesori care au trecut prin burnout sau se re-traumatizează zilnic și au găsit drumuri de întoarcere către sine;

  • Fragmente de psiho-educație din Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori și exerciții practice din Îmblânzirea anxietății. Ghid terapeutic pentru profesori, explicate pas cu pas, pentru a fi ușor de integrat în programul tău;

  • Resurse și recomandări de cărți, interviuri și proiecte din zona educației și sănătății mintale;

  • Pași concreți de implicare: campanii, petiții și inițiative la care poți contribui.

Ce urmează și cum te poți alătura

Știu cum e să fii epuizat(ă) și totuși să îți pese. Știu cum e să te trezești dimineața și să nu mai ai resurse pentru ziua care urmează.

Pe cont propriu nu este o rețetă miraculoasă, ci un sprijin constant – o voce care îți amintește că poți să faci pași mici, dar importanți, spre echilibru.

Abonându-te:

Cum te poți implica

Schimbarea reală vine când nu mai acționăm izolat.

Fiecare gest contează. Fiecare poveste împărtășită aduce un pic mai multă lumină în acest subiect încă prea puțin discutat.

Gând de final

În Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori, scriam:

Un stres negativ care m-a lovit cu forță este atașamentul emoțional pe care l-am dezvoltat față de meseria de a preda. Satisfacția semnificativă în munca profesorului vine din a simți că ceea ce faci la clasă contează, de aceea în psihicul didactic nu există granițe clare între Sinele personal și cel profesional. Dar câți dintre noi mențin conștient un echilibru al implicării emoționale fără a fi seduși de un atașament care ne drenează emoțional? Este esențial să se păstreze suficient Sine pentru a rămâne atașat, dar nu copleșit. 

Recunoașterea faptului că avem limite personale ne poate oferi un grad de protecție față de poziția oarecum vulnerabilă în care ne poate pune, uneori, vocația de profesor. Abilitatea de a reflecta este cea mai mare avere pe care o poate avea un educator, mai ales cel care este în pericol de a suferi efectele negative ale atașamentului emoțional față de munca la clasă. Factorii externi sunt rareori cauza aici.

Pe cont propriu este felul meu de a transforma conștientizările în resurse pentru alții. E locul în care ne întoarcem din burnout la școală, pentru că merităm să fim bine.

📖 Resurse utile