Exista diferente intre motivele pentru care barbatii si femeile pun capat unei relatii.
Un nou studiu analizeaza motivele pentru care barbatii si femeile pun capat unei relatii si descopera ca micile nemultumiri chiar conteaza.
„Dorinta de a se casatori este un instinct de baza si primar la femei”, a observat marea si regretata Nora Ephron. „Este urmata de un alt instinct de baza si primar: dorinta de a fi din nou singura.” Intelepciunea in materie de relatii este plina de astfel de generalizari, dar, potrivit acelei surse media vesnic de incredere, „un studiu recent”, se pare ca femeile se indragostesc si se dezic de dragoste mai mult decat barbatii.
Un economist comportamental, Saurabh Bhargava de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, a publicat un nou studiu in Psychological Science, cea mai importanta revista din domeniu, care are o serie de constatari surprinzatoare. Primul este ca femeile au declarat ca au avut sentimente de dragoste aproape de doua ori mai frecvent decat barbatii. A doua este ca, pe parcursul unei relatii de lunga durata, femeile inregistreaza, in medie, un declin mult mai accentuat al acestor sentimente in comparatie cu partenerii lor de sex masculin.
In timp ce barbatii au prezentat o reducere de 9,2% a sentimentelor romantice fata de sotiile lor, femeile au suferit o scadere de 55,2%. Un efect similar se observa in domeniul pasiunii, unde casatoria duce la o scadere de 55,3% a dorintei femeilor pentru partenerii lor si la o deteriorare mult mai mica a pasiunii din partea barbatilor.
Camilla Nicholls, consilier de cupluri, spune ca rezultatele nu se potrivesc cu experienta ei profesionala: „Diferenta semnificativa intre sexe sugerata de cercetare nu se inregistreaza cu adevarat in sala de consultatii.”
Cu toate acestea, desi exista ceva neliniste in ceea ce priveste aplicarea analizei statistice asupra conceptului notoriu si evaziv al iubirii, aceste cifre ar putea cel putin sa ne provoace la reflectie pentru a regandi unele dintre tiparele si cliseele familiare referitoare la casatorie.
Cultura populara tinde sa se concentreze asupra imaginii barbatului de varsta mijlocie care cauta satisfactia ego-ului unei femei mai tinere ca fiind o cauza fundamentala a destramarii casniciei. Si, desi nu se poate nega acest fenomen particular, s-ar putea ca problema mai putin vizibila a dezamagirii treptate a femeilor fata de barbati sa fie o cauza mai frecventa a incheierii casatoriilor.
Joanna Harrison este o fosta avocata specializata in divorturi care, dupa ce a decis ca vrea sa ajute relatiile inainte ca acestea sa se destrame, a devenit consilier de cupluri. Ea este, de asemenea, autoarea cartii Five Arguments All Couples (Need to) Have, care poarta subtitlul neimbietor: Si de ce conteaza spalatul rufelor.
„Femeile sunt cele care solicita mai des divortul”, observa ea, adaugand ca nu exista niciun mijloc de a evalua exact ce inseamna acest lucru – in afara de faptul ca arata o lipsa marcanta de pasivitate.
Si, desi exista tot felul de exceptii, exista totusi cateva tendinte generale la care a fost martora.
Joanna Harrison, fost avocat specializat in divorturi
Femeile isi exprima mai des frustrarea cu privire la comunicare si la diviziunea muncii. Iar barbatii sunt mai des preocupati de o relatie sexuala si de dorinta de a avea mai putina frustrare din partea partenerei lor.
In mod intrigant, asa cum sugereaza subtitlul cartii sale, desi poate parea ca (multi) barbati si femei isi doresc lucruri diferite, exista de fapt o legatura cauzala intre aceste dorinte disparate. Harrison indica un studiu „stralucit”, publicat in revista Archives of Sexual Behaviour, intitulat: ”Gender Inequities in Household Labour Predict Lower Sexual Desire in Women Partnered with Men”. Studiul, realizat de Harris, Gormezano si Anders, pretinde ca „arata ca inegalitatile de gen sunt factori importanti, desi insuficient studiati, care contribuie la o dorinta scazuta in cazul femeilor care sunt intr-un parteneriat cu barbati.” Dupa cum v-ati astepta, este redactat intr-un limbaj academic greoi, dar o concluzie, exprimata in termeni simpli, este ca, daca barbatii vor sa vada mai multa actiune in dormitor, trebuie sa se gandeasca sa fie mai activi in bucatarie.
Desi rolurile de gen nu se mai conformeaza unor stereotipuri rigide, este corect sa spunem ca majoritatea barbatilor nu sunt atat de activi in gospodarie pe cat le-ar placea sa creada. Datele din studiul Bhargava arata ca barbatii au tendinta de a se deda la relaxare si „somn” dupa munca, ceea ce, trecand timid in domeniul speculatiilor, s-ar putea sa nu se dovedeasca popular pentru multe femei.
Intrucat fiintele umane sunt binecuvantate si blestemate cu o perspectiva relativa, mai degraba decat absoluta, conteaza mult mai putin faptul ca inovatia tehnica a redus radical timpul pe care il petrecem cu treburile casnice decat modul in care acest timp redus este distribuit intr-un cuplu. Putine lucruri sunt mai corosive din punct de vedere emotional decat acumularea lenta de resentimente fata de evitarea rutiniera a unor sarcini minore.
De asemenea, exista adesea o frustrare mostenita in aceasta privinta, multe femei fiind adesea foarte constiente de faptul ca nu doresc sa cada in pozitia domestica pe care le-au vazut pe mamele lor ocupand-o. „Cu totii avem in noi modelele parintilor nostri”, spune Harrison.
Totusi, dincolo de treburile casnice, adevaratul creuzet al inegalitatii maritale este ingrijirea copiilor. Nu este vorba doar de munca pe care o implica ingrijirea si cresterea copiilor si de cat de des este trecuta cu vederea sau subestimata, ci si de modul in care copiii remodeleaza relatia dintre parintii lor.
Bhargava a constatat ca barbatii, spre deosebire de femei, sunt mult mai putin predispusi sa simta dragoste fata de partenerele lor atunci cand sunt in compania copiilor lor. Harrison spune ca, din experienta ei, nemultumirea ca sotul/sotia a devenit mai distant/a si mai axat/a pe copii de cand a devenit parinte este mult mai rar exprimata de femei decat de barbati.
Micro-revendicarile si ranchiuna glaciala ar putea fi dure, deoarece sunt povestea ascunsa si neatragatoare a casniciei
Un alt factor agravant este reprezentat de parintii in varsta – o responsabilitate pe care femeile o gasesc adesea aterizand la picioarele lor. Dar Harrison are cateva sfaturi constructive in materie de dragoste in declin.
In cazul in care sentimentele de iubire sunt in declin la una sau la ambele persoane, este important sa incerci sa intelegi despre ce este vorba cu celalalt, mai degraba decat sa lasi sa se acumuleze resentimente, pentru ca asta este ceea ce uzeaza cu adevarat relatiile pe termen lung.
Ea spune ca o astfel de intelegere este un proces bidirectional, in care ambii parteneri trebuie sa se simta capabili sa isi descrie sentimentele intr-un mod care sa nu-l faca pe celalalt sa fie in defensiva, dar si sa fie capabili sa asculte experientele care pot fi greu de auzit. Intrucat acest lucru poate fi o provocare in cele mai bune momente, daramite atunci cand o casnicie intra in criza, „un terapeut de cuplu”, adauga ea, ”ar putea fi util”.
Un alt motiv pentru care ar putea fi dificil sa vorbesti despre micro-revendicari si ranchiuna glaciala este ca acestea reprezinta, in multe privinte, povestea ascunsa si neatragatoare a casniciei, cea necelebrata, care nu face parte din cultura publica. Deoarece pierderea treptata a iubirii este rareori un subiect de mare dramatism, fictiunea tinde sa se ocupe, in schimb, de aventuri pasionale si de certuri inflacarate. Filmele se pricep la inceputuri inflacarate si despartiri toxice, dar procesul banal de dezvoltare a o mie de resentimente marunte ramane de obicei nedocumentat.
Astfel, desi putem vedea amaraciunea progresiva a lui Kay Corleone in The Godfather, aceasta se datoreaza faptului ca sotul ei ucide oameni, nu pentru ca neglijeaza spalatul rufelor.
Ethan Hawke si Julie Delpy in Before Midnight (2013). Fotografie: Sony Pictures Classics/Allstar
O exceptie notabila este trilogia Before a lui Richard Linklater, care acopera doua decenii din vietile lui Celine (Julie Delpy) si Jesse (Ethan Hawke), de la intalnirea ca straini intr-un tren european pana la o confruntare, ca parinti de varsta mijlocie, intr-o vacanta in Grecia. Exista o scena emotionanta in ultimul film, Before Midnight, in care, dupa o cearta, Celine spune: „Stii ce se intampla aici? Este simplu: Nu cred ca te mai iubesc.”
Motivul pentru care pare autentica si linistit de devastatoare este acela ca exista sentimentul ca aceasta declaratie se naste dintr-o istorie de compromisuri si visuri zadarnicite – genul de care se lovesc majoritatea casatoriilor – mai degraba decat de un singur incident impardonabil.
Dar nu sunt numai vesti proaste in ceea ce priveste casnicia. Adesea se ajunge la un fel de egalitate amoroasa. Daca femeile sunt mai predispuse sa inceapa cu o viziune romantica asupra potentialului unei relatii, experienta de a trai cu partenerii lor pare sa fie un mijloc extrem de eficient de a le reduce asteptarile.
Daca acest lucru inseamna deseori dezamagirea din dragoste, studiul lui Bhargava pare sa sugereze ca poate duce la o forma de paritate romantica cu barbatii, care poate ca nu se simteau atat de visatori la inceput.
In cele din urma, dragostea poate fi un alt cuvant pentru acceptare.
Articol scris de John Crace pentru The Guardian
