Multi dintre noi am tot incercat diverse tehnici pentru a scapa de excesul de greutate. Dar cheia succesului, in ceea ce priveste pierderea in greutate, poate fi gasita la celalalt capat al lumii, in Okinawa, Japonia. Okinawa este una dintre zonele albastre ale lumii, acele puncte fierbinti exceptionale in care oamenii traiesc o viata extraordinar de lunga si sanatoasa. Dan Buettner a inceput sa exploreze si sa identifice regiunile cu zone albastre in urma cu mai bine de 20 de ani, iar articolul lui din National Geographic despre longevitate, „The Secrets of Living Longer”, a pus pe harta aceste regiuni ale  zonelor albastre inca din 2005.

Timp de aproape o mie de ani, arhipelagul japonez Okinawa si-a pastrat reputatia de a hrani longevitatea extrema. Okinawienii de peste 65 de ani se bucura de cea mai mare speranta de viata din lume: barbatii au o speranta de viata pana la aproximativ 84 de ani, in timp ce femeile sunt asteptate sa traiasca pana aproape de 90 de ani. Acestia sufera doar partial de bolile care ii ucid pe americani: o cincime de boli cardiovasculare, o cincime de cancer de san si de prostata si mai putin de jumatate sufera de dementa observata in randul americanilor de varsta similara.

Hara Hachi Bu: Nu mai manca atunci cand esti 80% satul

Daca ati avut vreodata norocul sa mancati cu un batran din Okinawa, l-ati auzit invariabil intonand aceasta expresie de inspiratie confucianista inainte de a incepe masa: hara hachi bu – un memento pentru a se opri din mancat atunci cand stomacul este plin in proportie de 80 %. Aceasta practica culturala de restrictie calorica si de alimentatie atenta este o parte din motivul pentru care Okinawa are un procent mai mare de centenari decat oriunde in lume.

Consumul mediu zilnic al unui locuitor din Okinawa este de numai aproximativ 1.900 de calorii, semnificativ mai putin decat numarul mediu de calorii consumate de un american obisnuit, in special de cei de varsta mijlocie.  Potrivit cercetarilor efectuate de USDA, barbatul american mediu consuma peste 2.500 de calorii, consumul de alimente atingand apogeul la varsta de 40 de ani, ajungand la o medie de 2.692 de calorii.  In cazul femeilor, se mentine aceeasi tendinta. Femeia americana consuma in medie 1766 de calorii.  Femeile in varsta de 40 de ani consuma mai mult decat orice alt grupa de varsta, cu un aport zilnic mediu de 1879 de calorii.

Potrivit Mayo Clinic Calorie Calculator, o femeie de 40 de ani cu o talie medie are nevoie doar de 1500 pana la 1700 de calorii pe zi pentru a mentine o greutate corporala sanatoasa, cu exceptia cazului in care participa la exercitii fizice in majoritatea zilelor din saptamana.  In cazul barbatilor, sunt necesare intre 1900 si 2150 de calorii pentru a mentine o silueta de talie medie.

Asadar, cum poate invatatura unei simple traditii din Okinawa sa mentina un echilibru in acest numar de calorii?

De ce functioneaza Hara Hachi Bu

Secretul pentru a manca cu moderatie pe termen lung este împrumutarea și adaptarea mediului si a obiceiurilor poporului Okinawan. Exista o diferenta semnificativa de calorii intre momentul in care un american spune „sunt satul” si cel in care un Okinawanez spune „nu-mi mai este foame”.

Cum se pune in practica Hara Hachi Bu

Schimbari simple in obiceiurile alimentare de zi cu zi pot ajuta la punerea in practica a secretului hara hachi bu pentru imbunatatirea sanatatii sau pentru pierderea in greutate. Oricine poate face schimbari in obiceiurile sale alimentare sau in mediul inconjurator, se poate bucura de mancare si poate invata sa manance pana cand este satul in proportie de 80%.

Sa incepem cu lucruri usoare:

  • Sa mancam mai lent. Mancatul mai rapid are ca rezultat mancatul mai mult. Incetinind permitem corpului sa raspunda la indicii care ne spun ca nu ne mai este foame.
  • Sa acordam atentia noastra doar mancarii. Sa inchidem televizorul si calculatorul.  Daca avem de gand sa mancam, facem asta pur si simplu. Vom manca mai incet, vom consuma mai putin si vom savura mai mult mancarea.
  • Sa folosim vase mici. Sa folosim pentru mancare farfurii mai mici si pahare inalte si inguste. Este posibil sa mancam semnificativ mai putin fara sa ne dam seama de asta.

Adaptat dupa articolul lui Dan Buettner, publicat initial in Psychology Today, in ianuarie 2011