Greseala. Ce este greseala? Pentru a putea dezbate acest subiect, trebuie sa aflam semnificatia acestui cuvant. Astfel, greseala este o fapta, actiune etc. care constituie o abatere (constienta sau involuntara) de la adevar, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (si care poate atrage dupa sine un rau, o neplacere); eroare; ceea ce rezulta in urma unei astfel de fapte, actiuni etc. Acum ca am aflat definitia termenului „greseala”, putem discuta pe seama acestui subiect.

Greseala este un lucru comun, la oameni, animale, plante, tot ce exista. Nimic in aceasta lume nu este perfect. Greseala este definitorie omului. Fiecare om face greseli, voluntar sau involuntar.

Inca de mici, suntem invatati sa urmam o cale, o cale „corecta”, pentru a ne integra in societate si pentru a putea fi vazuti cu ochi buni de catre ceilalti oameni. Pe parcursul vietii, ne intra in subconstient aceasta „cale” pe care o urmam, astfel, ne izolam intr-o viata monotona, in care telul nostru este sa ne castigam existenta si sa ne asiguram un trai care sa ne satisfaca nevoile. In acest fel, noi, oamenii, ne pierdem esenta vie si unicitatea. Acest proces incepe inca din scoala. La scoala suntem invatati sa memoram, nu sa intelegem logic, pagini pline de teorie absolut irelevanta pentru viata de zi cu zi, sa urmam un exemplu bine stabilit si bine cunoscut, prin care ne este asigurat „ca vom reusi mai departe”. Scoala este, la baza, o institutie menita pentru a culturaliza lumea si pentru a forma copiii de astazi, care vor deveni adultii de maine. In schimb, scoala este o institutie in care nu este promovata, de cele mai multe ori, gandirea independenta, o institutie in care, exprimarea propriei opinii poate fi vazuta cu ochi rai si mai ales, scoala este o institutie in care este bagata, cu forta, de cele mai multe ori, informatii „de umplutura” in creierele copiilor in formare, acestia traind cu sentimentul ca nu vor avea succes in viata, daca nu vor fi in stare sa retina acele informatii.

In acest sens, suntem transformati in niste copii fidele, inspirate din „modelul omului ideal”, fara gandire proprie si fara viata.

Suntem captivi intr-o lume in care greseala poate fi considerata o incercare de razvratire impotriva a ceea ce este „corect si de cuviinta” in aceasta societate. Greseli face toata lumea. Greseala este umana. Ea este cea care ne aducem aminte ca nu putem atinge, niciodata, perfectiunea si este cea care ne individualizeaza de celelalte persoane si ne face unici, in felul nostru. Greseala nu ar trebui sa mai fie vazuta ca ceva rau, neaparat; ea ar trebui vazuta ca pe un stimul care sa ne impinga si sa ne ambitioneze pentru a putea face ce ne dorim. Prin intermediul greselii, noi, oamenii, iesim din zona noastra de confort; experimentam noi trairi, care ne fac mai puternici si invatam sa nu ne dam batuti si sa o luam de la capat.

In societate, de cele mai multe ori, se pune accentul pe a face lucrurile bine, de prima oara, decat pe efortul pe care cineva il depune pentru a realiza un lucru, chiar daca rezultatul final nu este cel corect. Trebuie observata determinarea si dorinta omului de a-si indeplini visul, chiar daca acel drum este lung, greu si plin de obstacole, in lungul caruia o sa faca multe greseli; important este sa nu te opresti la primul obstacol care iti apare in fata, sa inveti din ce ai facut, sa mergi mai departe si sa evoluezi.

In concluzie, a face o greseala nu inseamna ca nu esti capabil de nimic si ca nu o sa reusesti niciodata sa faci ceva daca nu o faci de prima oara corect; a face o greseala inseamna a arata ca esti matur; ca stii ca esti doar un om si ca nu poti atinge perfectiunea. Iar daca reusesti sa continui si sa te lupti pentru a obtine ceea ce te face pe tine fericit, atunci inseamna ca ai iesit din bula ta „perfectionista” si nimic nu te poate impiedica sa iti arati adevaratele culori.

Luca Apostu