Profesorii se confrunta zilnic cu situatii conflictuale in care surprind elevi folosind telefonul mobil in timpul orelor de curs. Atunci cand sunt somati sa puna telefonul pe catedra sau sa inceteze a il mai folosi, au reactii destul de agresive, ridica tonul, gesticuleaza excesiv, folosesc un limbaj nepotrivit si nu isi pot controla manifestările. Dupa ce se calmeaza si se poate discuta cu ei, aflati ca de fapt ei nu se pot dezlipi de telefon si ca le este teama să se deconecteze de la lumea virtuala, cu alte cuvinte manifestă semne de NOMOFOBIE sau NO MObile PHone PhoBIA. Acesta este un termen folosit pentru a descrie o tulburare anxioasa in care oamenii au o teama de a se deconecta de la telefonul mobil.

In acest secol, telefonul reprezinta cel mai important lucru pentru o persoana, un fel de „spiderphone”, deoarece sunt legati în permanență de el. Multe persoane se panicheaza atunci cand isi pierd telefonul intr-un loc sau se uita în permanenta pentru a vedea daca au primit o notificare, semn ca nu a uitat nimeni de ei.

Utilizarea telefoanelor inteligente in randul tinerilor se datoreaza cu preponderenta retelelor de socializare, comunicarii, jocurilor, videoclipurilor, muzicii si streaming-ului.  Această situatie a condus, in special, la cresterea rapida a popularitatii serviciilor de retele sociale si la cresterea corespunzatoare a numarului de tineri utilizatori. In special, excesul de aplicatii de comunicare mobila care opereaza pe Internet, cum ar fi WhatsApp, HikeMesenger, Viber si Facebook Messenger si aplicatii pentru jocuri mobile cauzeaza utilizarea excesiva a internetului mobil si a smartphone-urilor.

Termenul nomophobia a fost introdus de Serviciul Postal din Regatul Unit in 2008 in urma unui studiu care a evaluat tulburarile de anxietate  aparute ca urmare a utilizarii excesive a telefoanelor mobile. Studiul a constatat ca aproape 53% britanici care au folosit telefoanele mobile s-au declarat a fi fost ingrijorati atunci cand și-au pierdut telefonul mobil, cand au ramas fara baterie sau credit sau cand nu au avut acoperire de retea. La compararea nivelurilor de stres s-a constatat ca nivelul de anxietate experimentat de un nomofob este asemanator agitatiei unei mirese intr-o zi de nunta. Utilizatorii nomofobi au declarat ca atunci cand isi tin telefonul mobil in mana se simt ca si cum nu ar fi singuri, ca si cum ar fi insotiti.

In prezent, aceasta devine o problema tot mai extinsa deoarece afecteaza în mod special tinerii care s-au obisnuit cu aceasta tehnologie inca de la varste timpurii si care sunt mai vulnerabili pentru ca au nevoie de „aprobarea sociala” oferita de utilizarea continua a retelelor de socializare.

Ca orice alta fobie, nomofobia poate fi perceputa prin simptome comune cum ar fi teama, nervozitatea sau anxietatea, dar ar putea implica si tahicardie, dureri de cap, dureri de stomac sau ganduri obsesive. Cauzele nomofobiei tind sa fie destul de evidente. Frecvent, dependenta de telefoanele mobile este cauza principala, ceea ce face ca cineva sa se teama de faptul ca nu are acea satisfactie oferita de verificarea compulsiva a telefonului. Cu toate acestea, nu ar trebui sa ramanem la premiza ca nomofobia este rezultatul acestei dependente. Cu siguranta ar trebui luat in considerare faptul ca ar putea ascunde si alte probleme, cum ar fi stima de sine scazuta si dificultatile de a interactiona cu altii, in afara de interactiunea online.

Anxietatea generata de ideea de a nu avea acces la telefonul mobil si de necesitatea de a il verifica in mod constant poate produce o nervozitate larg raspandita, care poate creste dramatic tn anumite situații, pana la punctul de a conditiona viata cuiva. De exemplu, cineva care sufera de nomofobie poate evita calatoriile atunci cand trebuie sa ajunga in zone in care acoperirea de retea ar putea fi slaba, pentru ca acest lucru il va forta sa fie „deconectat”.

Avand in vedere nevoile noastre zilnice, faptele sus mentionate pot deveni limite grave pentru concentrarea necesara derularii programului zilnic, afectandu-le ritmul circadian, performanta academică si productivitatea. Citez din afirmația unui elev pe aceasta tema: Lucrul care ma deranjeaza cel mai mult atunci cand vine vorba de telefonul mobil este faptul ca imi petrec majoritatea timpului folosindu-l, chiar si atunci cand am anumite activitati de facut. A devenit o adevarata problema deoarece ma face sa nu ajung la timp unde mi-am propus, ma distrage de la lucrurile pe care le desfasor si de la studiu, este unul dintre „cei mai buni prieteni” ai mei atunci cand vine vorba de procrastinare si ma opreste din a imi atinge potentialul maxim si din a imi duce la indeplinire responsabilitatile. Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile negative la care ma supune aceasta dependenta.(S.S., 18 ani)

Pornind de la realitatea ca nu exista limite in utilizarea telefonului mobil, regulamentele scolare care prevad abordari bazate pe restrictionarea telefoanelor mobile ar trebui puse in aplicare cu mai multa seriozitate. De asemenea, in societate ar trebui sa existe o campanie care sa promoveze restrictionarea telefoanelor mobile pentru copiii de o anumită varsta, lucru care o sa ajute foarte mult la modelarea comportamentului dorit. In privința valorilor care ar trebui formate, parintii ar trebui sa-si motiveze copiii sa participe la activitati in aer liber, festivaluri. Astfel, vor acorda mai multa importanta interactiunilor fata in fata. De asemenea, autoritatile scolare ar trebui sa programeze sedinte de consiliere pe aceasta tema si sa formeze personal in domeniul educatiei pentru sanatate. In plus, ar trebui incurajate activitatile sociale pentru ca energia tinereasca sa fie utilizata intr-un mod creativ prin excursii, interactiuni sociale, etc.

In prezent, modalitatile de tratament sunt foarte limitate din cauza conceptului bolii relativ nou. In orice caz, modalitatile de tratament, ca si terapia cognitiv-comportamentala, combinata cu interventii farmacologice promit rezultate. O alta modalitate de tratament numit Realitate sau Terapia realitatii se concentreaza pe acele comportamente pe care le pot cultiva in locul utilizarii telefonului mobil (gradinărit, pictat, joaca, etc.). Terapia cognitiv-comportamentala este foarte folositoare deoarece are ca scop intarirea comportamentului autonom care devine independent de dependenta tehnologica. In acest sens, construirea unui proiect de interventie psihoterapeutica ar trebui sa includa cateva etape elementare pe care utilizatorul nomofob sa le parcurga pe rand, fiind mereu constient de deprinderile sanatoase pe care si le construieste. Consultand site-uri de specialitate si discutand cu elevii despre strategiile lor de limitare a expunerii la telefon fara a se simți exclusi, ”the fear of missing out”, am sintetizat aceste etape astfel:

  • Inceperea programului prin scrierea raspunsului la intrebarea ”Ce înseamnă telefonul pentru tine?”;
  • Schimbarea imaginii de fundal a telefonului intr-una care sa ii motiveze sa faca altceva: ”GET THINGS DONE!” sau ”YOU AGAIN!?”;
  • Planificarea utilizarii telefonului prin setarea unei alarme care sa ii anunțe ca au depasit timpul de navigare;
  • Blocarea telefonului intre anumite perioade de timp cu o aplicatie care sa le permita doar sa raspunda si sa formeze apeluri in caz de urgenta;
  • Dezactivarea notificarilor atunci cand lucreaza;
  • Instalarea jocurilor doar pe calculator, nu pe telefon;
  • Ocuparea timpului cu alte activitati care ii pasioneaza si lasarea telefonului in alta camera;
  • Monitorizarea timpului petrecut pe telefon intr-o zi si programarea de atentionări si limitari;
  • Iesiri cu prietenii lasand telefonul acasa;
  • Inlocuirea vorbitului la telefon cu vorbitul fata in fata;
  • Inlocuirea utilizarii telefonului cu alte activitati, citit, pictat, activitati sportive, plimbare cu bicicleta, stat mai mult in natura, etc.

In acest moment ar fi gresit sa adoptam ideea de a incerca sa interzicem utilizarea tehnologiei sau de a tine tinerii departe de tehnologie. Tehnologia ar trebui de fapt sa fie folosita foarte mult in randul tinerilor, nu doar ca si consumatori, ci si ca producatori, si pentru aceasta este necesar ca aceatia sa foloseasca tehnologia in mod constient. In acest sens, exista responsabilitati si indatoriri importante pentru cadrele didactice si pentru membrii familiei.

Bibliografie

Elmore, T. (2014). Nomophobia: A Rising Trend in Students. Retrieved May 6, 2019, from https://www.psychologytoday.com/intl/blog/artificial-maturity/201409/nomophobia-rising-trend-in-students.

Gezgin, D M. (2017). Exploring The Influence Of The Patterns Of Mobile Internet Use On University Students’ Nomophobia Levels. Retrieved May 27, 2019, from https://www.researchgate.net/publication/316735835_Exploring_The_Influence_Of_The_Patterns_Of_Mobile_Internet_Use_On_University_Students’_Nomophobia_Levels.